9 definiții pentru galalit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GALALÍT s. n. Masă plastică cornoasă obținută din cazeină și folosită la fabricarea unor obiecte uzuale sau a unor piese tehnice (izolante electrice). – Din fr. galalithe.

GALALÍT s. n. Masă plastică cornoasă obținută din cazeină și folosită la fabricarea unor obiecte uzuale sau a unor piese tehnice (izolante electrice). – Din fr. galalithe.

galalit sn [At: LTR / Pl: ? / E: fr galalithe] Masă plastică cornoasă obținută din cazeină și folosită la izolante electrice și la fabricarea unor obiecte uzuale.

GALALÍT s. n. sg. Masă plastică cornoasă, obținută din cazeină prin diverse procedee industriale și întrebuințată la fabricarea nasturilor, a pieptenilor, a agrafelor și a altor obiecte uzuale, cum și a unor piese izolante pentru electrotehnică.

GALALÍT s.n. Masă plastică asemănătoare ivoriului, obținută prin tratarea cazeinei cu formol, care se întrebuințează ca izolant în electrotehnică, la fabricarea de nasturi, de piepteni etc. [< fr. galalithe, cf. gr. gala – lapte, lithos – piatră].

GALALÍT s. n. material plastic dur, cu proprietăți electroizolante, obținut prin tratarea cazeinei cu formol, folosit în electrotehnică, la fabricarea de nasturi etc. (< fr. galalithe)

GALALÍT n. Masă plastică dură, cornoasă, obținută din cazeină și folosită la fabricarea unor obiecte uzuale (nasturi, piepteni, stilouri etc.), cât și a unor piese tehnice (în special a izolanților electrici). /<fr. galalithe

*galalít n., pl. urĭ și e (vgr. gála, lapte, și lithos, peatră. V. monolit). Chim. Un fabricat industrial provenit din caseină amestecată cu formol și care imitează fildeșu ș. a. V. celuloid, ebonită.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: galalit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • galalit
  • galalitul
  • galalitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • galalit
  • galalitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

galalit

  • 1. Masă plastică cornoasă obținută din cazeină și folosită la fabricarea unor obiecte uzuale sau a unor piese tehnice (izolante electrice).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: