11 definiții pentru gaibarace găibărace gaibarac


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GAIBARÁCE s. f. pl. (Fam.) Picioare (prea lungi); gaibe, gaide. – Cf. gaibe.

GAIBARÁCE s. f. pl. (Fam.) Picioare (prea lungi); gaibe, gaide. – Cf. gaibe.

gaibarace snp [At: ISPIRESCU, U. 54 / V: găibăr~, zg~ / E: cf gaibă] 1 (Pfm) Picioare (foarte lungi) Si: gaibe. 2 (Pfm; îe) Cu -ele în sus Cu picioarele în sus Cf gaide (4).

GAIBARÁCE s. f. pl. (Familiar) Picioare (prea lungi), gaide (2), gaibe. Jivina... cum o văzu Ercule, se năpusti asupra ei cu toroipanul, îi luă mirul din frunte și o dete cu gaibaracele în sus. ISPIRESCU, U. 54.

gaibarac n. fam. gaibă mare: dete iazma cu gaibaracele în sus ISP.

gáĭbă și zgáĭbă (Munt.) f., pl. e, gáĭbără și zg- (Mold. sud) f., pl. ere, gaĭbarác și zg- (Munt.) n., pl. e, și gáĭdă (Mold.) și zg- (Olt.) f., pl. e (turc. bg. gáĭda, cimpoĭ, cuv. transmis de Arabĭ d. sp. gaita, cimpoĭ, piem. gaida, long. gaida, vîrf de săgeată. Cp. cu fluier, care înseamnă și „țurloĭ”). Fam. Iron. Pl. Cracĭ: se dete cu zgaĭdele’n sus (NPl. Ceaur, 15 și 20) Zgaĭbarac în VR. 1927, 5, 153. V. cĭoantă, gambă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

Intrare: gaibarace
substantiv neutru (N90)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • gaibarace
  • gaibaracele
genitiv-dativ singular
plural
  • gaibarace
  • gaibaracelor
vocativ singular
plural
găibărace
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gaibarac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

gaibarace găibărace gaibarac

etimologie:

  • cf. gaibe
    surse: DEX '98 DEX '09