6 definiții pentru gărdurariță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GĂRDURÁRIȚĂ, gărdurarițe, s. f. Arbust spinos, otrăvitor, cu frunze lanceolate și flori roșii-violete, cultivat pentru a forma garduri vii (Lycium halimifolium).Garduri (pl. lui gard) + suf. -ariță.

GĂRDURÁRIȚĂ, gărdurarițe, s. f. Arbust spinos, otrăvitor, cu frunze lanceolate și flori roșii-violete, cultivat pentru a forma garduri vii (Lycium halimifolium).Garduri (pl. lui gard) + suf. -ariță.

gărdurariță sf [At: PANȚU, PL. / Pl: ~țe / E: garduri + -ariță] 1 (Orn; pop) Pasăre cenușie de mărimea pitulicei. 2 (Bot; reg) Cătină de garduri (Lycium halimifolium).

GĂRDURÁRIȚĂ, gărdurarițe, s. f. Arbust spinos, otrăvitor, înalt pînă la doi metri, cultivat pentru a forma garduri vii (Lycium Malinifolium Mill).

GĂRDURÁRIȚĂ ~e f. Arbust spinos otrăvitor, cu flori de culoare roșie-violetă, cultivat pentru a forma gard viu. /garduri + suf. ~ăriță


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gărduráriță s. f., g.-d. art. gărduráriței; pl. gărdurárițe

gărduráriță s. f., g.-d. art. gărduráriței; pl. gărdurárițe

Intrare: gărdurariță
gărdurariță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gărdurariță
  • gărdurarița
plural
  • gărdurarițe
  • gărdurarițele
genitiv-dativ singular
  • gărdurarițe
  • gărdurariței
plural
  • gărdurarițe
  • gărdurarițelor
vocativ singular
plural

gărdurariță

  • 1. Arbust spinos, otrăvitor, cu frunze lanceolate și flori roșii-violete, cultivat pentru a forma garduri vii (Lycium halimifolium).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Garduri (pluralul lui gard) + sufix -ariță.
    surse: DEX '09 DEX '98