19 definiții pentru gălușcă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GĂLUȘCĂ, găluște, s. f. Preparat culinar de formă (relativ) sferică, făcut din aluat, din griș, brânză, carne tocată etc. [Pl. și: găluști] – Din rus. galușka.

GĂLUȘCĂ, găluște, s. f. Preparat culinar de formă (relativ) sferică, făcut din aluat, din griș, brânză, carne tocată etc. [Pl. și: găluști] – Din rus. galușka.

gălușcă sf [At: DOSOFTEI, V. S. 201/2 / V: (nob) ~u / Pl: ~ște, ~ști, (iuz) ~ușce / E: mg galuska, pn galuszka, rs галущка] 1 Perișoară din aluat, griș, din carne tocată, din brânză etc. 2 (Îe) A înghiți ~ca A răbda și a nu riposta la o insultă, o mustrare, la o minciună evidentă. 3 (Înv) Bilă de fier care, înfierbântată, se întrebuința ca instrument de tortură. 4 Lut modelat în formă de bulgăre cu care minerul umple găurile în care se așază explozibilul. 5 Dop din material refractar folosit la închiderea orificiului de scurgere a materialului topit dintr-un cuptor.

GĂLUȘCĂ, găluște, s. f. (Uneori urmat de determinări arătînd materialul din care este făcut) Preparat culinar, de obicei în formă de cocoloș, făcut din aluat, griș, brînză sau carne tocată. Îndeletnicindu-se harnic cu găluște, cuviosul Timoftei își întoarse ochii bulbucați în laturi și văzu pe Ionuț. SADOVEANU, F. J. 134. Gătitu-le-ați [copiilor] ceva bob fiert, găluște, turte cu julfă și vărzare? CREANGĂ, A. 10. Nu pot suferi găluștele... nu-mi priesc. ALECSANDRI, T. I 247. ◊ Expr. A înghiți gălușca v. înghiți. ♦ (Regional) Sarma.

GĂLUȘCĂ ~te f. pop. Preparat culinar în formă de cocoloș, pregătit dintr-un amestec de orez (sau crupe) cu carne tocată și adaos de condimente, înfășurat în foi de varză sau de viță de vie; sarma. * A înghiți ~ca a suporta în tăcere o neplăcere. [G.-D. găluștei] /<rus. galuška

gălușcă f. 1. cocoloș de făină sau de carne tocată; 2. fig. ceva neplăcut: omul tăcu și înghiți gălușca ISP.

gălúșcă f., pl. ște și ștĭ (rut. galúška, pol. galuszka, dim. d. gála, glob, din germ. galle, gîlcă; it. galla, lat. galla, gogoașă de ristic; ung. galuska. V. galle, gîlcă). Sarma mare, maĭ ales de post. Fig. Iron. A înghiți gălușca, a rămînea păcălit, buzat, rușinat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!gălușcă s. f., g.-d. art. găluștii; pl. găluști

!gălușcă s. f., g.-d. art. găluștei/găluștii; pl. găluște/găluști

gălușcă s. f., g.-d. art. găluștei; pl. găluște

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

gălușcă (-ște), s. f. – Chiftea de carne sau de făină. Sl., cf. pol. gałuszka, rus. galuška, mag. galuska (Cihac, II, 113; DAR). Cf. gîlcă.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

GĂLUȘCĂ, găluște, s.f. Preparat culinar de formă mai mult sau mai puțin sferică, realizat dintr-o compoziție pe bază de făină, de griș, de cartofi sau brânză de vaci; găluștele pot fi simple, fierte direct în supă sau sos, sau umplute (cu prune sau caise), fierte în apă, rumenite în pesmet și servite cu zahăr ca desert.

gălușcă, găluște, găluști, s.f. – (gastr.) 1. Preparat culinar de formă (relativ) sferică făcut, de regulă, din griș și ou, fiert în supă de pui. 2. Sarmală (în Vișeu, Săcel, Moisei, Borșa); piroșcă, brozbuță: „Săracele druștele / C-o mâncat găluștele” (Ștețco, 1990: 255). ♦ (onom.) Gălușcă, nume de familie (16 persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Din rus. galuška (DEX); cf. pol. galuszka, rus. galuška, magh. galuska (Cihac, DA, cf. DER; MDA).

gălușcă, găluște, s.f. – (gastr.) Sarma (în Vișeu, Săcel, Moisei, Borșa); piroșcă, brozbuță: „Săracele druștele / C-o mâncat găluștele” (Ștețco 1990: 255). – Din rus. galuska (DEX).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a înghiți gălușca / hapul expr. a fi pus în fața unui fapt împlinit; a suporta un afront fără a putea da riposta.

Intrare: gălușcă
gălușcă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gălușcă
  • gălușca
plural
  • găluște
  • găluștele
genitiv-dativ singular
  • găluște
  • găluștei
plural
  • găluște
  • găluștelor
vocativ singular
plural
gălușcă2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F50)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gălușcă
  • gălușca
plural
  • găluști
  • găluștile
genitiv-dativ singular
  • găluști
  • găluștii
plural
  • găluști
  • găluștilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gălu
  • găluca
plural
  • găluci
  • gălucile
genitiv-dativ singular
  • găluci
  • gălucii
plural
  • găluci
  • gălucilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gălușcă, găluștesubstantiv feminin

  • 1. Preparat culinar de formă (relativ) sferică, făcut din aluat, din griș, brânză, carne tocată etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Îndeletnicindu-se harnic cu găluște, cuviosul Timoftei își întoarse ochii bulbucați în laturi și văzu pe Ionuț. SADOVEANU, F. J. 134. DLRLC
    • format_quote Gătitu-le-ați [copiilor] ceva bob fiert, găluște, turte cu julfă și vărzare? CREANGĂ, A. 10. DLRLC
    • format_quote Nu pot suferi găluștele... nu-mi priesc. ALECSANDRI, T. I 247. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.