2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GĂINÁ2, găinez, vb. I. Intranz. (Pop.; despre oameni) A lâncezi; a boli. [Pr.: gă-i-.Var.: găiní vb. IV] – Din găină.

GĂINÍ vb. IV v. găina2.

găina [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / P: gă-i~ / V: ~ni / Pzi: ~nez / E: drr găină] 1 vr (D. păsări) A se găinăța Cf băliga. 2 vi (D. ființe) A lâncezi (ca o găină bolnavă). 3 vr (Îe) A se duce unde s-a ~t cioara-ntâi A se duce departe, de unde să nu se mai întoarcă.

GĂINÁ2, găinez, vb. I. Intranz. (Rar; despre oameni) A lâncezi; a boli. [Pr.: gă-i-.Var.: găiní vb. IV] – Din găină.

GĂINÁ, găinez, vb. I. 1. Refl. (Despre păsări) A-și lepăda găinațul. Vrăbiile s-au găinat pe scară. 2. Intranz. (Despre oameni) A lîncezi (ca o găină bolnavă). Ce facem cu băiatul? Nu arată bine. E pierit. Găinează mereu. PAS, Z. I 288. Mă-sa nu se îndreptează, ci găinează. ISPIRESCU, L. 128. – Pronunțat: gă-i-. – Variantă: (2) găiní (ISPIRESCU, L. 264) vb. IV.

găinà v. a avea găinare, a lâncezi: mă-sa găinează și se topește de pe picioare ISP.

găinéz v. intr. Munt. Rar. Lîncezesc. V. refl. Vechĭ. Mă găinățez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

găiná1 (a ~) (a boli) (pop.) (gă-i-) vb., ind. prez. 3 găineáză

găiná vb., ind. prez. 3 sg. găineáză

Intrare: găinire
găinire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • găinire
  • găinirea
plural
  • găiniri
  • găinirile
genitiv-dativ singular
  • găiniri
  • găinirii
plural
  • găiniri
  • găinirilor
vocativ singular
plural
Intrare: găina (lâncezi)
  • silabație: gă-i-na info
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • găina
  • găinare
  • găinat
  • găinatu‑
  • găinând
  • găinându‑
singular plural
  • găinea
  • găinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • găinez
(să)
  • găinez
  • găinam
  • găinai
  • găinasem
a II-a (tu)
  • găinezi
(să)
  • găinezi
  • găinai
  • găinași
  • găinaseși
a III-a (el, ea)
  • găinea
(să)
  • găineze
  • găina
  • găină
  • găinase
plural I (noi)
  • găinăm
(să)
  • găinăm
  • găinam
  • găinarăm
  • găinaserăm
  • găinasem
a II-a (voi)
  • găinați
(să)
  • găinați
  • găinați
  • găinarăți
  • găinaserăți
  • găinaseți
a III-a (ei, ele)
  • găinea
(să)
  • găineze
  • găinau
  • găina
  • găinaseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • găini
  • găinire
  • găinit
  • găinitu‑
  • găinind
  • găinindu‑
singular plural
  • găinește
  • găiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • găinesc
(să)
  • găinesc
  • găineam
  • găinii
  • găinisem
a II-a (tu)
  • găinești
(să)
  • găinești
  • găineai
  • găiniși
  • găiniseși
a III-a (el, ea)
  • găinește
(să)
  • găinească
  • găinea
  • găini
  • găinise
plural I (noi)
  • găinim
(să)
  • găinim
  • găineam
  • găinirăm
  • găiniserăm
  • găinisem
a II-a (voi)
  • găiniți
(să)
  • găiniți
  • găineați
  • găinirăți
  • găiniserăți
  • găiniseți
a III-a (ei, ele)
  • găinesc
(să)
  • găinească
  • găineau
  • găini
  • găiniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

găina (lâncezi) găini

etimologie:

  • găină
    surse: DEX '09