4 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

găinare snp vz găinar

găinare f. boală de găini, lâncezeală.

GĂINÁ1, pers. 3 găinează, vb. I. Refl. (Despre păsări) A-și lepăda găinațul; a se găinăța. [Pr.: gă-i-] – Din găinaț (derivat regresiv).

GĂINÁ1, pers. 3 găinează, vb. I. Refl. (Despre păsări) A-și lepăda găinațul; a se găinăța. [Pr.: gă-i-] – Din găinaț (derivat regresiv).

GĂINÁ2, găinez, vb. I. Intranz. (Pop.; despre oameni) A lâncezi; a boli. [Pr.: gă-i-.Var.: găiní vb. IV] – Din găină.

GĂINÁR, găinari, s. m. 1. Vânzător de găini sau, p. gener., de păsări de curte vii. 2. (Fam.) Hoț de găini; p. gener. hoț de lucruri mărunte, borfaș. ♦ Persoană care se ocupă de afaceri ilicite mărunte. [Pr.: gă-i-] – Găină + suf. -ar.

GĂINÁR, găinari, s. m. 1. Vânzător de găini sau, p. gener., de păsări de curte vii. 2. (Fam.) Hoț de găini; p. gener. hoț de lucruri mărunte, borfaș. ♦ Persoană care se ocupă de afaceri ilicite mărunte. [Pr.: gă-i-] – Găină + suf. -ar.

GĂINÍ vb. IV v. găina2.

găina [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / P: gă-i~ / V: ~ni / Pzi: ~nez / E: drr găină] 1 vr (D. păsări) A se găinăța Cf băliga. 2 vi (D. ființe) A lâncezi (ca o găină bolnavă). 3 vr (Îe) A se duce unde s-a ~t cioara-ntâi A se duce departe, de unde să nu se mai întoarcă.

găinar sm [At: ANON. CAR. / P: gă-i~ / V: (pop) gairariu, ~iu, (reg) ~re snp / Pl: ~ri / E: găină + -ar] 1 Vânzător de găini. 2 Vânzător de păsări de curte vii. 3 (Înv) Păzitor și îngrijitor de găini. 4 (Fam) Hoț de găini. 5 (Fam; pgn) Borfaș. 6 (Fam) Șantajist mărunt. 7 (Irn; iuz) Denumire dată jandarmilor care se lăsau mituiți cu lucruri mărunte sau sume mici. 8 (Fam) Persoană care se ocupă de afaceri ilicite mărunte. 9 Un fel de uliu Si: (Buc) cobaț, hârău, hereu, herete, porumbariu, uliu-găinilor, uliu-de-porumbei. 10 (Reg) Coteț. 11 snp (Teh; reg; îf ~e) Bucăți de lemn prinse pe căpriori pentru a-i ține mai bine încheiați și pentru a mări rezistența la vânt.

GĂINÁ2, găinez, vb. I. Intranz. (Rar; despre oameni) A lâncezi; a boli. [Pr.: gă-i-.Var.: găiní vb. IV] – Din găină.

GĂINÁ, găinez, vb. I. 1. Refl. (Despre păsări) A-și lepăda găinațul. Vrăbiile s-au găinat pe scară. 2. Intranz. (Despre oameni) A lîncezi (ca o găină bolnavă). Ce facem cu băiatul? Nu arată bine. E pierit. Găinează mereu. PAS, Z. I 288. Mă-sa nu se îndreptează, ci găinează. ISPIRESCU, L. 128. – Pronunțat: gă-i-. – Variantă: (2) găiní (ISPIRESCU, L. 264) vb. IV.

GĂINÁR, găinari, s. m. 1. Vînzător de găini. O găină grasă, cum îs la casa omului, nu mortăciuni de la găinari. La TDRG. 2. Hoț de găini; p. ext. hoț de lucruri mărunte; borfaș, potlogar. Un găinar înrăutățit. Fura de ici, fura de colo, ieșea în calea femeilor,sînge nu vărsa, parcă îi era frică să dea prea tare cu bîta. SADOVEANU, O. VII 359. Întimplările astea nu se dovedeau pricinuite de niscaiva găinari, fiindcă nu s-a aflat nici o lipsă. POPA, V. 9. ♦ Denumire dată în trecut jandarmilor și polițiștilor care se lăsau mituiți cu lucruri mărunte sau cu sume mici de bani. Cum e Neguși găinar, ce-o să-i mai frece pe unii, să tragă de la ei ceva. DUMITRIU, B. F. 80. Dacă-l va prinde un găinar, adică un jandarm, să-l ia cu vorba. PAS, Z. III 76. – Pronunțat: gă-i-.

GĂINÁR ~i m. 1) rar Vânzător de găini. 2) Persoană care fură găini. 3) Persoană care fură lucruri mărunte; hoț de boarfe; borfaș. 4) fam. Persoană care se ocupă de afaceri ilicite neînsemnate; bișnițar. /găină + suf. ~ar

găinà v. a avea găinare, a lâncezi: mă-sa găinează și se topește de pe picioare ISP.

găinar m. 1. vânzător, îngrijitor de găini; 2. fig. și pop. borfaș, șmecher; 3. Zool. Buc. uliul găinilor (Falco palumbarius). [Lat. GALLINARIUS].

găinár m. Hoț de găinĭ. Fig. Mold. Ștrengar, haĭmana: găinaru (un marțafoĭ din Odobeștĭ) nu maĭ contenea cu flecăriile (Sov. 234).

găinéz v. intr. Munt. Rar. Lîncezesc. V. refl. Vechĭ. Mă găinățez.

arată toate definițiile

Intrare: găinare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • găinare
  • găinarea
plural
  • găinări
  • găinările
genitiv-dativ singular
  • găinări
  • găinării
plural
  • găinări
  • găinărilor
vocativ singular
plural
Intrare: găina (găinăța)
  • silabație: gă-i-na info
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • găina
  • găinare
  • găinat
  • găinatu‑
  • găinând
  • găinându‑
singular plural
  • găinea
  • găinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • găinez
(să)
  • găinez
  • găinam
  • găinai
  • găinasem
a II-a (tu)
  • găinezi
(să)
  • găinezi
  • găinai
  • găinași
  • găinaseși
a III-a (el, ea)
  • găinea
(să)
  • găineze
  • găina
  • găină
  • găinase
plural I (noi)
  • găinăm
(să)
  • găinăm
  • găinam
  • găinarăm
  • găinaserăm
  • găinasem
a II-a (voi)
  • găinați
(să)
  • găinați
  • găinați
  • găinarăți
  • găinaserăți
  • găinaseți
a III-a (ei, ele)
  • găinea
(să)
  • găineze
  • găinau
  • găina
  • găinaseră
găini
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: găina (lâncezi)
  • silabație: gă-i-na info
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • găina
  • găinare
  • găinat
  • găinatu‑
  • găinând
  • găinându‑
singular plural
  • găinea
  • găinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • găinez
(să)
  • găinez
  • găinam
  • găinai
  • găinasem
a II-a (tu)
  • găinezi
(să)
  • găinezi
  • găinai
  • găinași
  • găinaseși
a III-a (el, ea)
  • găinea
(să)
  • găineze
  • găina
  • găină
  • găinase
plural I (noi)
  • găinăm
(să)
  • găinăm
  • găinam
  • găinarăm
  • găinaserăm
  • găinasem
a II-a (voi)
  • găinați
(să)
  • găinați
  • găinați
  • găinarăți
  • găinaserăți
  • găinaseți
a III-a (ei, ele)
  • găinea
(să)
  • găineze
  • găinau
  • găina
  • găinaseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • găini
  • găinire
  • găinit
  • găinitu‑
  • găinind
  • găinindu‑
singular plural
  • găinește
  • găiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • găinesc
(să)
  • găinesc
  • găineam
  • găinii
  • găinisem
a II-a (tu)
  • găinești
(să)
  • găinești
  • găineai
  • găiniși
  • găiniseși
a III-a (el, ea)
  • găinește
(să)
  • găinească
  • găinea
  • găini
  • găinise
plural I (noi)
  • găinim
(să)
  • găinim
  • găineam
  • găinirăm
  • găiniserăm
  • găinisem
a II-a (voi)
  • găiniți
(să)
  • găiniți
  • găineați
  • găinirăți
  • găiniserăți
  • găiniseți
a III-a (ei, ele)
  • găinesc
(să)
  • găinească
  • găineau
  • găini
  • găiniseră
Intrare: găinar
  • silabație: gă-i-nar info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • găinar
  • găinarul
  • găinaru‑
plural
  • găinari
  • găinarii
genitiv-dativ singular
  • găinar
  • găinarului
plural
  • găinari
  • găinarilor
vocativ singular
  • găinarule
  • găinare
plural
  • găinarilor
gairariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
găinariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

găina (găinăța) găini

etimologie:

găina (lâncezi) găini

etimologie:

  • găină
    surse: DEX '09

găinar gairariu găinariu

  • 1. Vânzător de găini sau, prin generalizare, de păsări de curte vii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • O găină grasă, cum îs la casa omului, nu mortăciuni de la găinari. La TDRG.
      surse: DLRLC
  • 2. familiar Hoț de găini; prin generalizare hoț de lucruri mărunte.
    exemple
    • Un găinar înrăutățit. Fura de ici, fura de colo, ieșea în calea femeilor, – sînge nu vărsa, parcă îi era frică să dea prea tare cu bîta. SADOVEANU, O. VII 359.
      surse: DLRLC
    • Întîmplările astea nu se dovedeau pricinuite de niscaiva găinari, fiindcă nu s-a aflat nici o lipsă. POPA, V. 9.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Persoană care se ocupă de afaceri ilicite mărunte.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 2.2. Denumire dată în trecut jandarmilor și polițiștilor care se lăsau mituiți cu lucruri mărunte sau cu sume mici de bani.
      exemple
      • Cum e Neguși găinar, ce-o să-i mai frece pe unii, să tragă de la ei ceva. DUMITRIU, B. F. 80.
        surse: DLRLC
      • Dacă-l va prinde un găinar, adică un jandarm, să-l ia cu vorba. PAS, Z. III 76.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Găină + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09