2 intrări

  • gâgâi gărăi gâgăi gârgăi gugăi găgăi
  • gâgâire gâgăire gugăire găgăire

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

găgăire sf vz gâgâire

GÂGÂÍ, pers. 3 gấgâie, vb. IV. Intranz. (Despre gâște sau rațe) A scoate strigăte caracteristice speciei. – Formație onomatopeică. Cf. ga[ga].

GÂGÂÍ, pers. 3 gấgâie, vb. IV. Intranz. (Despre gâște sau rațe) A scoate strigăte caracteristice speciei. – Formație onomatopeică. Cf. ga[ga].

GÂGÂÍRE, gâgâiri, s. f. Acțiunea de a gâgâi și rezultatul ei; strigăt caracteristic scos de gâște (și de rațe); gâgâit, gâgâitură. – V. gâgâi.

GÂGÂÍRE, gâgâiri, s. f. Acțiunea de a gâgâi și rezultatul ei; strigăt caracteristic scos de gâște (și de rațe); gâgâit, gâgâitură. – V. gâgâi.

gâgâi [At: CONTEMPORANUL II, 145 / V: găgăi, gărăi, ~găi, gârgăi, gugăi[1] / Pzi: 3 gâgâie[2] / E: fo cf ga! ga!] 1 vi (D. gâște sau rațe) A scoate strigăte caracteristice speciei. 2 vt (Fig) A se bâlbâi (din cauza nesiguranței sau a neștiinței). corectată

  1. În original, ultima var. fără accent — LauraGellner
  2. În original, greșit cu 2 accente — LauraGellner

gâgâire sf [At: CONTEMPORANUL II, 145 / V: găgăi~, gâgăi~, gugăi~ / Pl: ~ri / E: gâgâi] 1 (D. gâște, rațe) Producere de sunete caracteristice speciei Si: gâgâit1 (1). 2 Gâgâit1 (2).

gârgăi[1] vi vz gâgâi corectată

  1. În original lipsește accentul — LauraGellner

ogăgăi[1] v vz gâgâi

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

GÎGÎÍ, pers. 3 gî́gîie, vb. IV. Intranz. (Despre gîște și alte păsări asemănătoare) A scoate sunetul ga-ga-ga. Gîgîie o pasăre sălbatică, ciudată, de baltă. STANCU, D. 190. Și gîști și rațe speriate, Fug, gîgîie și măcăiesc. La TDRG. ◊ Fig. (Depreciativ, despre femei; atestat în forma găgăi) Ce-ați spus? a țipat împăratul, binevoind a sălta în picioare din jilț. Nu găgăiți toate o dată. SADOVEANU, D. P. 128. – Variantă: găgăí vb. IV.

GÎGÎÍRE, gîgîiri, s. f. Acțiunea de a gîgîi și rezultatul ei. (Atestat în forma găgăire) Stoluri de gîște sălbatice treceau din cînd în cînd prin înălțime, chemîndu-se cu găgăiri muzicale. SADOVEANU, Z. C. 182. – Variantă: găgăíre s. f.

A GÂGÂÍ pers. 3 gâgâie intranz. (despre gâște) A scoate sunete prelungi și repetate, caracteristice speciei; a face „ga-ga-ga”. [Var. găgăi] /Onomat.

găgăì v. 1. a strigà ca gâștele; 2. a vorbi îngăimat. [Onomatopee].

gărăì v. 1. a găgăì (de gâște); 2. a da sunet confuz (despre intestine): îmi gărăiau mațele de foame CR.; fig. gărăia din gură ca dintrun cimpoiu CR. [Onomatopee (v. găr!)]. V. cărăì.

arată toate definițiile

Intrare: gâgâi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gâgâi
  • gâgâire
  • gâgâit
  • gâgâitu‑
  • gâgâind
  • gâgâindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • gâgâie
(să)
  • gâgâie
  • gâgâia
  • gâgâi
  • gâgâise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • gâgâie
(să)
  • gâgâie
  • gâgâiau
  • gâgâi
  • gâgâiseră
gărăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gâgăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gârgăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gugăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • găgăi
  • găgăire
  • găgăit
  • găgăitu‑
  • găgăind
  • găgăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • găgăie
(să)
  • găgăie
  • găgăia
  • găgăi
  • găgăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • găgăie
(să)
  • găgăie
  • găgăiau
  • găgăi
  • găgăiseră
Intrare: gâgâire
gâgâire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâgâire
  • gâgâirea
plural
  • gâgâiri
  • gâgâirile
genitiv-dativ singular
  • gâgâiri
  • gâgâirii
plural
  • gâgâiri
  • gâgâirilor
vocativ singular
plural
gâgăire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gugăire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
găgăire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • găgăire
  • găgăirea
plural
  • găgăiri
  • găgăirile
genitiv-dativ singular
  • găgăiri
  • găgăirii
plural
  • găgăiri
  • găgăirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gâgâi gărăi gâgăi gârgăi gugăi găgăi

  • 1. (Despre gâște sau rațe) A scoate strigăte caracteristice speciei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Gîgîie o pasăre sălbatică, ciudată, de baltă. STANCU, D. 190.
      surse: DLRLC
    • Și gîști și rațe speriate, Fug, gîgîie și măcăiesc. La TDRG.
      surse: DLRLC
    • figurat depreciativ (Despre femei) Ce-ați spus? a țipat împăratul, binevoind a sălta în picioare din jilț. Nu găgăiți toate o dată. SADOVEANU, D. P. 128.
      surse: DLRLC

etimologie:

gâgâire gâgăire gugăire găgăire

  • 1. Acțiunea de a gâgâi și rezultatul ei; strigăt caracteristic scos de gâște (și de rațe).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: gâgâit gâgâitură attach_file un exemplu
    exemple
    • Stoluri de gîște sălbatice treceau din cînd în cînd prin înălțime, chemîndu-se cu găgăiri muzicale. SADOVEANU, Z. C. 182.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi gâgâi
    surse: DEX '98 DEX '09