2 definiții pentru gâtuitor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gâtuitór (rar) (-tu-i-) s. n., pl. gâtuitoáre

gâtuitór s. n. (sil. -tu-i-), pl. gâtuitoáre

Intrare: gâtuitor
gâtuitor substantiv neutru
  • silabație: -tu-i- info
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâtuitor
  • gâtuitorul
  • gâtuitoru‑
plural
  • gâtuitoare
  • gâtuitoarele
genitiv-dativ singular
  • gâtuitor
  • gâtuitorului
plural
  • gâtuitoare
  • gâtuitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)