16 definiții pentru gâtlan gâltan gâltean gâtlean


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GÂTLÁN, -Ă, gâtlane, s. n., adj. 1. S. n. (Înv. și reg.) Gât (1). 2. Adj. (În sintagma) Prună gâtlană (și substantivat, f.) = varietate de prune alungite la unul dintre capete; prună cu gât. – Gâlt (înv. „gât” < sl.) + suf. -an.

gâtlan [At: M. COSTIN, ap. GCR 1, 206/22 / V: (îvr) gâltan, (reg) ~lean / Pl: ~i, ~e / E: pbl gâlt + -an] 1 sn (Înv) Gâtlej. 2 sn (Pop) Faringe. 3 sm (Om; reg) Cocostârc. 4-5 sf, a (D. fructe) (Varietate) alungită la unul dintre capete. 6 sf (Bot; îc) ~ne-galbene Crin galben.

GÂTLÁN, -Ă, gâtlane, s. n., adj. 1. S. n. (înv. și reg.) Gât (1). 2. Adj. (în sintagma) Prună gâtlană (și substantivat, f.) = varietate de prune alungite la unul din capete; prună cu gât. – Gâlt (înv. „gât” < sl.) + suf. -an.

GÂTLÁN ~e n. înv. reg. (la om și la animale) Parte a corpului care unește capul cu trunchiul; gât. /<sl. glutu + suf. ~an

gâltan, ~ă smf, sn, a vz gâtlan

GÎTLÁN, gîtlane, s. n. (Transilv., Mold.) Gît. Arare un dropioi deosebit de mare înălța gîtlanul și privea spre turmă. SADOVEANU, O. A. II 223.

gătlan n. gâtlejul păsărilor și fiarelor. [Și gâltan = slav. GLŬTANŬ (v. gât)].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gâtlán (înv., reg.) (gâ-tlan) s. n., pl. gâtláne

gâtlán s. n. (sil. -tlan), pl. gâtláne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GÂTLÁN s. v. bâtlan, gât, grumaz, stârc cenușiu.

gîtlan s. v. BÎTLAN. GÎT. GRUMAZ. STÎRC CENUȘIU.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

gâtlán, s.n. – v. gâltan („gât”).

gâltán, gâltanuri, gâltane, (gâtlan, gătlan), s.n. – (anat.) 1. Esofag, gât. 2. „Mărul lui Adam”; poama lui Adam (Ieud), nodul de la grumaz (Petrova), ciontu’ grumazului (Vad), (ALRRM, 1969: 96): „Iar unu’ mai hoțoman / Haț! găina de gâltan” (Bilțiu, 1990: 60). ♦ (onom.) Gâltan, nume de familie (12 persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Var. a lui gâtlan, din gâlt „gât, gâtlej” (< sl. glǔtanu) + suf. -an (MDA); din sl. glǔtanu (Șăineanu).

gâltán, -uri, -e, s.n. – (anat.) 1. Esofag, gât. 2. „Mărul lui Adam”; poama lui Adam (Ieud), nodul de la grumaz (Petrova), ciontu’ grumazului (Vad), (ALR 1969: 96): „Iar unu mai hoțoman / Haț! găina de gâltan” (Bilțiu 1990: 60). – Gâlt „gât, gâtlej” + -an (MDA).

Intrare: gâtlan
  • silabație: gâ-tlan info
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâtlan
  • gâtlanul
  • gâtlanu‑
plural
  • gâtlane
  • gâtlanele
genitiv-dativ singular
  • gâtlan
  • gâtlanului
plural
  • gâtlane
  • gâtlanelor
vocativ singular
plural
gâltan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gâltean
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gâtlean
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gâtlan (gât) gâltan gâltean gâtlean

etimologie:

  • Gâlt (formă învechită a lui „gât” din limba slavă) + sufix -an.
    surse: DEX '09
  • limba slavă (veche) glutu + sufix -an
    surse: NODEX