3 intrări
51 de definiții
din care- explicative (39)
- morfologice (6)
- relaționale (6)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GÂNGURIT s. n. Sunete disparate, nearticulate în cuvinte, scoase de copiii mici; sunete caracteristice scoase de porumbei și de turturele, gângurire. – V. gânguri.
GÂNGURIT s. n. Sunete disparate, nearticulate în cuvinte, scoase de copiii mici; sunete caracteristice scoase de porumbei și de turturele, gângurire. – V. gânguri.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
gângurit sn [At: SĂM. II, 93, ap. DA / V: gun~, gongonit, gungănit, gungunit, gungurat, gun~ / Pl: ~uri / E: gânguri] 1-2 Gângurire (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GÂNGURIT n. 1) v. A GÂNGURI. 2) Sunet caracteristic lipsit de articulație definită, produs de copiii mici. 3) Sunet caracteristic scos de porumbei sau turturele. /v. a gânguri
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
GÂNGURI, gânguresc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Despre copiii mici) A scoate sunete disparate, încă nearticulate în cuvinte. 2. Intranz. (Despre porumbei și turturele; la pers. 3) A scoate sunete caracteristice speciei. [Var.: (2) gunguni, gunguri vb. IV] – Formație onomatopeică.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GÂNGURI, gânguresc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Despre copiii mici) A scoate sunete disparate, încă nearticulate în cuvinte. 2. Intranz. (Despre porumbei și turturele; la pers. 3) A scoate sunete caracteristice speciei. [Var.: (2) gunguni, gunguri vb. IV] – Formație onomatopeică.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
GUNGUNI vb. IV v. gânguri.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GUNGURI vb. IV v. gânguri.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gangura v vz gânguri
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gângura v vz gânguri
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gânguri [At: CREANGĂ, A. 35 / V: ~ra, gongăi, gongăni, gongoni, gonguri, gungăni, gunguni, gungura, gun~ / Pzi: ~resc / E: fo] 1-2 vti (D. copiii mici) A scoate sunete disparate, nearticulate în vorbire. 3 vi (D. porumbei și turturele) A scoate sunetele caracteristice speciei.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gongăi vi vz gânguri
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gongăni vi vz gânguri
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gongănit sn vz gângurit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gongoni v vz gânguri
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gongonit sn vz gângurit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gonguri v vz gânguri
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gungăni1 v vz gânguri
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gungănit1 sn vz gângurit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gunguni1 v vz gânguri
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gungunit1 sn vz gângurit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gungura1 v vz gânguri
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gungurat1 sn vz gângurit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gunguri1 v vz gânguri
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gungurit1 sn vz gângurit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GUNGUNI vb. IV. v. gânguri.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
GUNGURI vb. IV. v. gânguri.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
GĂNGURI vb. IV v. gînguri.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GÎNGURI, gînguresc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre copiii mici care încearcă să vorbească) A scoate sunete abia articulate. Un băiețel de doi ani se juca gîngurind vesel cu un pisoi bălțat, la picioarele patului, jos, pe pardoseala de lut umed. REBREANU, R. II 65. Pe urmă vin copiii... și cîtă mulțumire, cît farmec să auzi gîngurind în jurul tău. PĂUN-PINCIO, P. 95. ◊ (Prin metonimie) Cînd îți gîngurește glasul Vorbe să frămînte, Harfă nu-i, nici glas de înger Mai frumos să cînte. COȘBUC, P. II 270. ◊ Fig. Pîrîul Vodislavei, copil nepăsător, gîngurea povestea lui de munte. GALACTION, O. I 287. 2. (Despre porumbei și turturele) A scoate sunete caracteristice. Gînguri un porumbel sălbatic de pe o creangă. GALACTION, O. I 253. – Variante: gănguri (CREANGĂ, A. 35), gonguri (ISPIRESCU, la TDRG), gunguni (ODOBESCU, S, III 35), gunguri vb. IV, gungura (La TDRG) vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GÎNGURIT s. n. Gîngurire. Iubești întîiul gîngurit de prunc, Surîsul mamei legănîndu-și visul. FRUNZĂ, Z. 19.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GONGURI vb. IV v. gînguri.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GUNGUNI vb. IV v. gînguri.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GUNGURA vb. I v. gînguri.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GUNGURI vb. IV v. gînguri.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A GÂNGURI ~esc intranz. 1) (despre copii mici) A încerca să vorbească, scoțând sunete puțin articulate. 2) (despre porumbei și turturele) A scoate sunete prelungi și repetate caracteristice speciei; a ugui; a gurlui. /Onomat.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
gângurì v. 1. a gângăvì, de copiii cei mici: mă alintam la sânu-i gângurind CR.; fig. cartea unde odată am gângurit CR.; 2. a curge încet: apa gângurește. [Onomatopee]. V. gungurì.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gongănì v. 1. a găngăni; 2. a gunguri. [Onomatopee].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gungurì v. se zice de vocea pruncului când începe a îngăna vorbe, cum și de porumbei. [Onomatopee: gu gu].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gîngurésc, V. gunguresc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gîngurésc și -réz, V. gunguresc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gungunésc și gungurésc v. intr. (imit. înrudit cu gînganie și a gîgîi). Se zice despre vocea copiilor în ainte de a putea vorbi și despre vocea porumbilor și turturelelor. – Și gînguresc, gîngurez și uguĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
gângurit s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
gângurit s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
gângurit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
gânguri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gânguresc, 3 sg. gângurește, imperf. 1 gânguream; conj. prez. 1 sg. să gânguresc, 3 să gângurească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
gânguri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gânguresc, imperf. 3 sg. gângurea; conj. prez. 3 să gângurească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
gânguri vb., ind. prez. 3 pl. gânguresc, imperf. 3 sg. gângurea; conj. prez. 3 sg. și pl. gângurească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
GÂNGURIT s. 1. gângurire. (~ul copiilor mici.) 2. v. uguit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
GÂNGURI vb. 1. (prin Munt.) a șopeltivi, (prin Olt.) a știorlâcăi. (Un copil mic care ~.) 2. a ugui. (Turturelele ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
GONGONI vb. v. grunguni, gurlui.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
GÎNGURI vb. 1. (prin Munt.) a șopeltivi, (prin Olt.) a știorlîcăi. (Un copil mic care ~.) 2. a ugui. (Turturelele ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GÎNGURIT s. 1. gîngurire. (~ copiilor mici.) 2. gîngurire, uguire, uguit. (~ porumbeilor.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gongoni vb. v. GRUNGUNI. GURLUI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
participiu (PT2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT201) Flexiune incertă. Surse flexiune: DLRLC | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
gângurit, gânguriturisubstantiv neutru
- 1. Sunete disparate, nearticulate în cuvinte, scoase de copiii mici; sunete caracteristice scoase de porumbei și de turturele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Iubești întîiul gîngurit de prunc, Surîsul mamei legănîndu-și visul. FRUNZĂ, Z. 19. DLRLC
-
etimologie:
- gânguri DEX '98 DEX '09
gânguri, gângurescverb
- 1. (Despre copiii mici) A scoate sunete disparate, încă nearticulate în cuvinte. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: șopeltivi știorlâcăi
- Un băiețel de doi ani se juca gîngurind vesel cu un pisoi bălțat, la picioarele patului, jos, pe pardoseala de lut umed. REBREANU, R. II 65. DLRLC
- Pe urmă vin copiii... și cîtă mulțumire, cît farmec să auzi gîngurind în jurul tău. PĂUN-PINCIO, P. 95. DLRLC
- Cînd îți gîngurește glasul Vorbe să frămînte, Harfă nu-i, nici glas de înger Mai frumos să cînte. COȘBUC, P. II 270. DLRLC
- Pîrîul Vodislavei, copil nepăsător, gîngurea povestea lui de munte. GALACTION, O. I 287. DLRLC
-
- 2. (Despre porumbei și turturele) A scoate sunete caracteristice speciei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Gînguri un porumbel sălbatic de pe o creangă. GALACTION, O. I 253. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09