3 intrări

28 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GÂNGĂVÍT, -Ă, gângăviți, -te, adj. (Adesea substantivat) Gângav. – V. gângăvi.

GÂNGĂVÍT, -Ă, gângăviți, -te, adj. (Adesea substantivat) Gângav. – V. gângăvi.

gângăvit1 sn [At: DA / V: it1 / Pl: ~uri / E: gângăvi] (Rar) 1-3 Gângăveală (1-3).

gângăvit2, ~ă [At: DELAVRANCEA, ap. TDRG / V: it2 / Pl: ~iți, ~e / E: gângăvi] 1-2 smf, a Gângav (1-2).

GÂNGĂVÍ, gângăvesc, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi nedeslușit, greu și împiedicat, repetând silabele; a (se) bâlbâi. ♦ Tranz. și intranz. A exprima, a formula cu greutate o idee. – Din gângav.

gângăi[1] vi vz gângăvi corectată

  1. În original, greșit accentuat: gângăi LauraGellner

gângăvi [At: ALECSANDRI, T. 903 / V: i, ~ăni, găigăni / Pzi: ~vesc / E: gângav] 1-2 vir A vorbi nedeslușit, greu și bâlbâit Si: îngăima. 3 vti (Fig) A formula cu greutate o idee fiind nesigur pe cunoștințele sale Si: a îngăima.

GÂNGĂVÍ, gângăvesc, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi nedeslușit, greu și împiedicat, repetând silabele; a (se) bâlbâi. ♦ Tranz. și intranz. Fig. A exprima, a formula cu greutate o idee. – Din gângav.

GÎNGĂVÍ, gîngăvesc, vb. IV. 1. Intranz. A vorbi ca un gîngav, a fi gîngav. El îi privea rătăcit, gîngăvind. DUMITRIU, N. 214. Iertați-ne, domle prefect!... Fie-vă milă, gîngăviră sute de guri plîngătoare. REBREANU, R. II 241. Cum te cheamă, l-a întrebat un membru – Du... du... du... du... mi... mitru Stîn... stî... stîncă... respunse băietul, gîngăvind. CONTEMPORANUL, III 777. ◊ Tranz. fact. (Rar) Mi se leagă limba cînd te văd... Dragostea mă gîngăvește. ALECSANDRI, T. 903. ♦ A citi cu greutate un text, silabisindu-l (din cauza slabei cunoașteri a cititului). Astfel gîngăvea glasul celui mai vechi dintre baci, deslușind cu caznă slovele ceaslovului. CAMILAR, T. 14. 2. Tranz. (Cu privire la vorbe, texte etc.) A pronunța nedeslușit,a exprima cu greutate din cauza unei emoții); a îngăima. Toți răspunseserăm prost, gîngă- visem lecția. C. PETRESCU, S. 65. Gîngăvi de cîteva ori aceeași vorbă. VLAHUȚĂ, O. A. 316. ◊ Intranz. Mă pomenesc că mi-au furat banii...Cine era cu tine?... Ei, de! ce să zic!? gîngăvi el. Erau fel de fel. SLAVICI, O. I 372. – Variantă: (rar) gîngăní (SLAVICI, O. I 316) vb. IV.

GÎNGĂVÍT, -Ă, gîngăviți, -te, adj. (Rar) Gîngav. Îmi vine să strig: trăim! E-al nostru veacul acesta de creșteri!... Dacă nici ăsta nu-i cîntec de dragoste, Care-i? Firește că nu gîngăvitul alint Pe struna ghitarei. CASSIAN, H. 19. ◊ (Adverbial) Corbea vorbea gîngăvit, rupînd cuvintele în silabe. V. ROM. februarie 1952, 117. I-am luat prin surprindere mîna, spunîndu-i destul de gîngăvit și scurt. CAMIL PETRESCU, U. N. 179. – Variantă: (rar) gîngăít, -ă (DELAVRANCEA, la TDRG) adj.

A SE GÂNGĂVÍ mă ~ésc intranz. A vorbi nedeslușit și greu repetând silabele (din cauza unui defect în vorbire, a unei emoții); a fi gângav; a se bâlbâi. /Din gângav

gîngăvésc v. intr. (d. gîngav. V. gînganie). Gîgîĭ, vorbesc ca gîngaviĭ.

gîngăvít, -ă adj. (d. gîngăvesc). Gîngav. Adv. A vorbi gîngăvit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

gângăvi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângăvesc, imperf. 3 sg. gângăvea; conj. prez. 3 să gângăvească

gângăví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângăvésc, imperf. 3 sg. gângăveá; conj. prez. 3 sg. și pl. gângăveáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GÂNGĂVÍT adj., s. v. bâlbâit.

GÂNGĂVÍ vb. 1. v. bâlbâi. 2. a bălmăji, a bâigui, a bârâi, a bodogăni, a bolborosi, a bombăni, a boscorodi, a îndruga, a îngăima, a îngâna, a mârâi, a molfăi, a mormăi, a murmura, (pop.) a blodogori, a bufni, (reg.) a dondăni, a mogorogi, a mondăni, a mormoti, a morocăni, a slomni, a tolocăni, (Ban.) a pâtcăi, (prin Olt.) a șondoroi. (Ce tot ~ acolo?)

GÎNGĂVI vb. 1. a se bîlbîi, a se gîngîi, (reg.) a se tîntăvi, (Ban.) a pîtcăi, (Transilv. și Olt.) a șișcăvi. (Se ~ cînd vorbește.) 2. a bălmăji, a bîigui, a bîrîi, a bodogăni, a bolborosi, a bombăni, a boscorodi, a îndruga, a îngăima, a îngîna, a mîrîi, a molfăi, a mormăi, a murmura, (pop.) a blodogori, a bufni, (reg.) a dondăni, a mogorogi, a mondăni, a mormoti, a morocăni, a slomni, a tolocăni, (Ban.) a pîtcăi, (prin Olt.) a șondoroi. (Ce tot ~ acolo?)

GÎNGĂVIT adj., s. bîlbîit, gîngav, gîngîit, (reg.) balamut, (prin Ban.) pîtcav, (Transilv.) șișcav, (prin Olt.) șișcăvit, (prin Transilv.) țîntav. (Un om ~.)

GÎNGĂVIT s. bîlbîială, bîlbîire, bîlbîit, gîngăveală, gîngăvire. (~ cuiva, în vorbire.)

Intrare: gângăvit (adj.)
gângăvit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gângăvit
  • gângăvitul
  • gângăvitu‑
  • gângăvi
  • gângăvita
plural
  • gângăviți
  • gângăviții
  • gângăvite
  • gângăvitele
genitiv-dativ singular
  • gângăvit
  • gângăvitului
  • gângăvite
  • gângăvitei
plural
  • gângăviți
  • gângăviților
  • gângăvite
  • gângăvitelor
vocativ singular
plural
gângăit adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gângăit
  • gângăitul
  • gângăitu‑
  • gângăi
  • gângăita
plural
  • gângăiti
  • gângăitii
  • gângăite
  • gângăitele
genitiv-dativ singular
  • gângăit
  • gângăitului
  • gângăite
  • gângăitei
plural
  • gângăiti
  • gângăitilor
  • gângăite
  • gângăitelor
vocativ singular
plural
Intrare: gângăvit (s.n.)
gângăvit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gângăvit
  • gângăvitul
  • gângăvitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • gângăvit
  • gângăvitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: gângăvi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gângăvi
  • gângăvire
  • gângăvit
  • gângăvitu‑
  • gângăvind
  • gângăvindu‑
singular plural
  • gângăvește
  • gângăviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gângăvesc
(să)
  • gângăvesc
  • gângăveam
  • gângăvii
  • gângăvisem
a II-a (tu)
  • gângăvești
(să)
  • gângăvești
  • gângăveai
  • gângăviși
  • gângăviseși
a III-a (el, ea)
  • gângăvește
(să)
  • gângăvească
  • gângăvea
  • gângăvi
  • gângăvise
plural I (noi)
  • gângăvim
(să)
  • gângăvim
  • gângăveam
  • gângăvirăm
  • gângăviserăm
  • gângăvisem
a II-a (voi)
  • gângăviți
(să)
  • gângăviți
  • gângăveați
  • gângăvirăți
  • gângăviserăți
  • gângăviseți
a III-a (ei, ele)
  • gângăvesc
(să)
  • gângăvească
  • gângăveau
  • gângăvi
  • gângăviseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gângăni
  • gângănire
  • gângănit
  • gângănitu‑
  • gângănind
  • gângănindu‑
singular plural
  • gângănește
  • gângăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gângănesc
(să)
  • gângănesc
  • gângăneam
  • gângănii
  • gângănisem
a II-a (tu)
  • gângănești
(să)
  • gângănești
  • gângăneai
  • gângăniși
  • gângăniseși
a III-a (el, ea)
  • gângănește
(să)
  • gângănească
  • gângănea
  • gângăni
  • gângănise
plural I (noi)
  • gângănim
(să)
  • gângănim
  • gângăneam
  • gângănirăm
  • gângăniserăm
  • gângănisem
a II-a (voi)
  • gângăniți
(să)
  • gângăniți
  • gângăneați
  • gângănirăți
  • gângăniserăți
  • gângăniseți
a III-a (ei, ele)
  • gângănesc
(să)
  • gângănească
  • gângăneau
  • gângăni
  • gângăniseră
găigăni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gângăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gângăvit, gângăviadjectiv

  • 1. adesea substantivat Gângav. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: gângav
    • format_quote Îmi vine să strig: trăim! E-al nostru veacul acesta de creșteri!... Dacă nici ăsta nu-i cîntec de dragoste, Care-i? Firește că nu gîngăvitul alint Pe struna ghitarei. CASSIAN, H. 19. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Corbea vorbea gîngăvit, rupînd cuvintele în silabe. V. ROM. februarie 1952, 117. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial I-am luat prin surprindere mîna, spunîndu-i destul de gîngăvit și scurt. CAMIL PETRESCU, U. N. 179. DLRLC
etimologie:
  • vezi gângăvi DEX '98 DEX '09

gângăvitsubstantiv neutru

gângăvi, gângăvescverb

  • 1. intranzitiv reflexiv A vorbi nedeslușit, greu și împiedicat, repetând silabele; a (se) bâlbâi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bâlbâi
    • format_quote El îi privea rătăcit, gîngăvind. DUMITRIU, N. 214. DLRLC
    • format_quote Iertați-ne, dom’le prefect!... Fie-vă milă, gîngăviră sute de guri plîngătoare. REBREANU, R. II 241. DLRLC
    • format_quote Cum te cheamă, l-a întrebat un membru – Du... du... du... du... mi... mitru Stîn... stî... stîncă... respunse băietul, gîngăvind. CONTEMPORANUL, III 777. DLRLC
    • format_quote tranzitiv factitiv rar Mi se leagă limba cînd te văd... Dragostea mă gîngăvește. ALECSANDRI, T. 903. DLRLC
    • 1.1. A citi cu greutate un text, silabisindu-l (din cauza slabei cunoașteri a cititului). DLRLC
      • format_quote Astfel gîngăvea glasul celui mai vechi dintre baci, deslușind cu caznă slovele ceaslovului. CAMILAR, T. 14. DLRLC
    • 1.2. tranzitiv intranzitiv A exprima, a formula cu greutate o idee. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: îngăima
      • format_quote Toți răspunseserăm prost, gîngăvisem lecția. C. PETRESCU, S. 65. DLRLC
      • format_quote Gîngăvi de cîteva ori aceeași vorbă. VLAHUȚĂ, O. A. 316. DLRLC
      • format_quote Mă pomenesc că mi-au furat banii... – Cine era cu tine?... Ei, de! ce să zic!? gîngăvi el. Erau fel de fel. SLAVICI, O. I 372. DLRLC
etimologie:
  • gângav DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.