2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gâmba [At: N. COSTIN, ap. LET. I,A. 60/21 / Pzi: ~besc / E: lat *gambare] (Mol; îpp) 1 vt A pune mâna pe cineva, a apuca Cf găbji, găbui, gâmbosi, îngâmba. 2 vi (Îlv) A ~ de frig A îngheța.

gîmb, a v. tr. (cp. cu găbuĭesc, gîmbosesc). Est. Vechĭ. Surprind, găbuĭesc, găbjesc, zăpsesc. – Și ingîmb (Olt.) și agîmb (Trans.).


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

gîmbá (-b, -át), vb. – A surprinde, a lua prin surprindere. – Var. agîmba, ingîmba. Pare a fi rezultatul unei interpretări expresive a lui găbui, care are același sens, prin intermediul unui infix nazal, sau al unei încrucișări cu rădăcina expresivă gîng-, cf. sgîmboi. Der. din lat. *camba „picior” (Philippide, II, 714; REW 1539, DAR) este incertă. – Der. gîmboși, vb. (înv., a înșela; a zăpăci, a năuci), este de asemenea un der. expresiv, cu suf. -osi, ca ghibosi de la ghibui (Graur, BL, IV, 106); gîmboase, s. f. pl. (înșelăciuni, tertipuri), cuvînt pe care DAR îl glosează greșit prin „resturi, reziduuri”, punîndu-l în legătură cu sl. gąba „ciupercă”.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

gâmbá, gâmb, vb. I (înv.) a apuca, a prinde, a găbui.

Intrare: gâmba
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gâmba
  • gâmbare
  • gâmbat
  • gâmbatu‑
  • gâmbând
  • gâmbându‑
singular plural
  • gâmbă
  • gâmbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gâmb
(să)
  • gâmb
  • gâmbam
  • gâmbai
  • gâmbasem
a II-a (tu)
  • gâmbi
(să)
  • gâmbi
  • gâmbai
  • gâmbași
  • gâmbaseși
a III-a (el, ea)
  • gâmbă
(să)
  • gâmbe
  • gâmba
  • gâmbă
  • gâmbase
plural I (noi)
  • gâmbăm
(să)
  • gâmbăm
  • gâmbam
  • gâmbarăm
  • gâmbaserăm
  • gâmbasem
a II-a (voi)
  • gâmbați
(să)
  • gâmbați
  • gâmbați
  • gâmbarăți
  • gâmbaserăți
  • gâmbaseți
a III-a (ei, ele)
  • gâmbă
(să)
  • gâmbe
  • gâmbau
  • gâmba
  • gâmbaseră
Intrare: gâmbat
gâmbat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâmbat
  • gâmbatul
  • gâmbatu‑
  • gâmba
  • gâmbata
plural
  • gâmbați
  • gâmbații
  • gâmbate
  • gâmbatele
genitiv-dativ singular
  • gâmbat
  • gâmbatului
  • gâmbate
  • gâmbatei
plural
  • gâmbați
  • gâmbaților
  • gâmbate
  • gâmbatelor
vocativ singular
plural
gâmbare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâmbare
  • gâmbarea
plural
  • gâmbări
  • gâmbările
genitiv-dativ singular
  • gâmbări
  • gâmbării
plural
  • gâmbări
  • gâmbărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)