3 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gâlmei2 sn [At: CADE / V: (cu metateză) glămâie, glămeie, glem~, glămie, glimeie, glemeie[1] sf / Pl: ~ghelmei[2] / E: pbl gâlmă + -ei] (Reg) 1 Deal râpos, stâncos, fără verdeață. 2 (Îf glemei) Movilă (1). 3 Grămadă de gunoi care se scoate din grajd. corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner
  2. Aceasta nu este o formă de plural. Poate este o variantă? — cata

GẤLMĂ, gâlme, s. f. (Pop.) 1. Dâmb, movilă. 2. Umflătură, gâlcă, bolfă (de natură patologică). – Din sl. chl’ŭmŭ.

GẤLMĂ, gâlme, s. f. (Pop.) 1. Dâmb, movilă. 2. Umflătură, gâlcă, bolfă (de natură patologică). – Din sl. chl’ŭmŭ.

gâlmă sf [At: DOSOFTEI, V. S. 67/2 / V: hâ~, hâlm, holm sn / Pl: ~me / E: slv хлъмъ] 1 (Înv) Dâmb. 2 (Pop) Umflătură. 3 (Pop) Ganglion.

ghelmea sf [At: I. IONESCU, M. 551 / Pl: ~ele / E: gâlmă + -ea] 1 Ridicătură de pământ. 2 Deal râpos, stâncos, în general lipsit de verdeață.

GÎ́LMĂ, gîlme, s. f. 1. Dîmb, movilă, gorgan. 2. Umflătură, gîlcă. Locurile de unde pornesc tufele... sînt mai dezvoltate, umflate ca niște gîlme, iar frunzele mai reduse. SĂVULESCU, M. U. II 371.

gî́lmă f., pl. e (cp. cu vind. gúlma-s, tumoare. Wld. 268 și 270. V. jolnă și maglă 1). Dîlmă, deal izolat. Tumoare, unflătură, bolfă, gîlcă, hîlmă. Fig. Iron. Om prost (adică „ceva gogoneț, ca o bubă, ca o gogoașă”. Cp. cu gogleț).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gấlmă (pop.) s. f., g.-d. art. gấlmei; pl. gấlme

gâlmă s. f., g.-d. art. gâlmei; pl. gâlme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GÂLMĂ s. v. gâlcă, umflătură.

GLĂMÉIE s. v. măgură, movilă.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

gîlmă (gấlme), s. f.1. Colină, dîmb, coastă. – 2. Umflătură, gîlcă. – 3. Tont, prost. – Var. hîlmă, holm, halm, hîlm. Sl. chlŭmŭ „colină” (DAR). Sensul al doilea pare propriu și sl.; ultimul este poate rezultatul unei confuzii cu bg. glamav „tont”. Der. hîlmos (var. homuros), adj. (abrupt, accidentat); hîlmui, vb. (a îngrămădi); ghelmea, s. f. (mal abrupt); dîlm, s. n. (mal abrupt), rezultat din încrucișarea cu dîmb.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ghelmeá, ghelméle, s.f. (reg.) ridicătură de pământ.

arată toate definițiile

Intrare: gâlmei
gâlmei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
glămâie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
glămie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F130)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • glămeie
  • glămeia
plural
  • glămei
  • glămeile
genitiv-dativ singular
  • glămei
  • glămeii
plural
  • glămei
  • glămeilor
vocativ singular
plural
glemeie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
glimeie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: gâlmă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâlmă
  • gâlma
plural
  • gâlme
  • gâlmele
genitiv-dativ singular
  • gâlme
  • gâlmei
plural
  • gâlme
  • gâlmelor
vocativ singular
plural
Intrare: ghelmea
ghelmea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gâlmei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

gâlmă popular

etimologie: