3 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GÂLGÂÍT s. n. Gâlgâire. – V. gâlgâi.

GÂLGÂÍT s. n. Gâlgâire. – V. gâlgâi.

gâlgâit sn [At: PAS, Z. I, 76 / Pl: ~uri / E: gâlgâi] 1-2 Gâlgâire (1-2) Si: (reg) gălgăuț. 3 (Rar; d. apă care fierbe, magmă) Clocotire.

GÂLGÂÍT n. 1) v. A GÂLGÂI. 2) Zgomot caracteristic produs de un lichid care gâlgâie; bolboroseală. /v. a gâlgâi

GÂLGÂÍ, gấlgâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre lichide, la pers. 3) A curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau când alunecă pe gât etc.; p. gener. a curge provocând un zgomot ritmic. 2. Tranz. (Reg.) A sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot). – Gâl-g[âl] + suf. -âi.

gâlgăi vi, vt vz gâlgâi

gâlgâi [At: DONICI, F. II, 39 / V: (reg) gălgăi, ~găi / Pzi: gâlgâi și ~esc / E: gâl-gâl] 1 vi (D. lichide) A curge cu zgomot printr-un vas cu gâtul strâmt Si: (nob) a gâlgăni (1), a gâlgări (1). 2 vi A curge cu un zgomot ritmic Si: (nob) a gâlgăni (2), a gâlgări (2). 3 vt A bea cu înghițituri mari, făcând un zgomot ritmic Si: (nob) a gâlgăni (3), a gâlgări (3). 4 vt A fuma, făcând să gâlgâie apa dintr-o narghilea Si: (nob) a gâlgăni (4), a gâlgări (4). 5 vt (Nob) A cânta trecând de la registrul normal al vocii la falset, în maniera iodlerului. 6 (D. ape, sânge etc.) A curge în valuri mari Si: (nob) a gâlgăni (5), a gâlgări (5). 7 (D. apă care fierbe) A clocoti. 8 (Pan; d. foc) A izbucni în flăcări mari Si: (nob) a gâlgăni (7), a gâlgări (7). 9 (Pan; d. fum) A ieși în vălătuci mari Si: (nob) a gâlgăni (8), a gâlgări (8). 10 (Fig; d. un drum, o stradă) A fi plin de forfota oamenilor. 11 (Rar; d. gaiță) A cânta. corectată

GÂLGÂÍ, gấlgâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre lichide, la pers. 3) A curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt), când alunecă pe gât etc.; p. gener. a curge provocând un zgomot ritmic. 2. Tranz. (Reg.) A sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot). – Gâl-g[âl] + suf. -âi.

GÎLGÎÍ, pers. 3 gî́lgîie, vb. IV. 1. Intranz. (Despre lichide) A se scurge cu zgomot printr-o deschizătură. Apa... gîlgîia afară din ghizdul fîntînii, printre pietricele. CARAGIALE, P. 52. Cînd îl croiește o dată cu sabia pe la mijlocul gîtului... sîngele cerbului o dată a și-nceput a curge gîlgîind. CREANGĂ, P. 226. Cu gura la cep de bute, De-aud vinul gîlgîind. ALECSANDRI, P. P. 314. ♦ A curge producînd zgomote caracteristice cînd se izbește de obstacole. V. clipoci. Zvîcnesc din scoarța udă muguri noi, în sus la munte gîlgîie izvoare. DEȘLIU, N. 84. Apa gîlgîia și clipocea pe lîngă ea. DUMITRIU, N. 289. Apele gîlgîiau în liniște și niște păsări cîntau prin arborii ciuntiți de obuze. CAMILAR, N. I 70. ◊ Fig. Gîlgîie plînsul în mine cu hohote nestăpînite. SAHIA, N. 121. Un bubuit de tun din bateriile romîne păru a da semnalul unei năprasnice bombardări. Gîlgîia focul de pe toate movilele dimprejur. D. ZAMFIRESCU, R. 260. ♦ Tranz. (Rar) A vărsa, a scoate. Vasele, gîlgîind pe coșuri nori negri de fum, își măreau viteza întrecîndu-se în goană ca să atingă mai repede limanul așteptat. BART, E. 117. 2. Tranz. (Regional) A bea cu înghițituri mari (producînd zgomot), a da de dușcă. Miai le gîlgîi pe amîndouă [sticlele] pînă la fund. PREDA, Î. 86. Băieții... gîlgîiau cîte o cinzeacă de rachiu și se apucau de treabă. MACEDONSKI, O. III 50. – Prez. ind. pers. 3 și: gîlgîiește (REBREANU, R. II 85, ODOBESCU, S. III 94).

GÎLGÎÍT s. n. Gîlgîire, gîlgîitură. [Fetele] se schimbau și nu mai era neastîmpăr în ele și nu mai răsuna rîsid lor ca un gîlgîit de izvor. PAS, Z. I 221. Văzduhul era liniștit și umed, iar stelele străluceau vioaie... În pacea șesului, se auzea slab gîlgîitul vadurilor Moldovei. SADOVEANU, O. I 57. Gîlgîitul șopotitor al ochiurilor neliniștea pe cei mai mulți. D. ZAMFIRESCU, R. 122.

A GÂLGÂÍ pers. 3 gâlgâie 1. intranz. (despre lichide) A curge producând un zgomot caracteristic; a face „gâl-gâl”; a bolborosi. 2. tranz. reg. (băuturi) A sorbi cu înghițituri mari și zgomotoase. /Onomat.

gălgăì v. 1. se zice de sgomotul apelor în mișcare sau al lichidelor turnate pe gât: izvoarele gâlgăie; 2. a curge dintr’odată și mult, a țâșni: începu să gâlgăie sângele dintr’însul ISP. [Onomatopee].

gî́lgîĭ, a v. intr. (imit. d. gîl-gîl, [bg. kŭl-kŭl], zgomotu unuĭ lichid care curge dintr’o garafă; slovac gîg, înghițitură [Bern., 1, 310]. V. înghit, șteobîlc). Curg cu zgomot din butelie: vinu gîlgîĭa din garafă în gîtu bețivuluĭ. Țîșnesc gros, curg mult: sîngele gîlgîĭa în gîtu rănituluĭ. V. tr. Agit un lichid în gură: bețivu gîlgîĭa rachiu în gură. Fac să-ĭ gîlgîĭe sîngele: de s’a maĭ obrăznici, îl gîlgîĭ în sînge (CL. 1910, 987). V. gargară.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gâlgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấlgâie, imperf. 3 sg. gâlgâiá; conj. prez. 3 să gấlgâie

gâlgâí vb., ind. prez. 1 sg. gâlgâi, 3 sg. și pl. gâlgâie, imperf. 3 sg. gâlgâiá

gîlgîi (ind. prez. 3 sg. și pl. gîlgîie)

gâlgâiu, -gâe 3, -gâiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GÂLGÂÍT s. gâlgâială, gâlgâire, gâlgâitură.

arată toate definițiile

Intrare: gâlgâit (part.)
gâlgâit2 (part.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâlgâit
  • gâlgâitul
  • gâlgâitu‑
  • gâlgâi
  • gâlgâita
plural
  • gâlgâiți
  • gâlgâiții
  • gâlgâite
  • gâlgâitele
genitiv-dativ singular
  • gâlgâit
  • gâlgâitului
  • gâlgâite
  • gâlgâitei
plural
  • gâlgâiți
  • gâlgâiților
  • gâlgâite
  • gâlgâitelor
vocativ singular
plural
Intrare: gâlgâit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâlgâit
  • gâlgâitul
  • gâlgâitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • gâlgâit
  • gâlgâitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: gâlgâi
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gâlgâi
  • gâlgâire
  • gâlgâit
  • gâlgâitu‑
  • gâlgâind
  • gâlgâindu‑
singular plural
  • gâlgâie
  • gâlgâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gâlgâi
(să)
  • gâlgâi
  • gâlgâiam
  • gâlgâii
  • gâlgâisem
a II-a (tu)
  • gâlgâi
(să)
  • gâlgâi
  • gâlgâiai
  • gâlgâiși
  • gâlgâiseși
a III-a (el, ea)
  • gâlgâie
(să)
  • gâlgâie
  • gâlgâia
  • gâlgâi
  • gâlgâise
plural I (noi)
  • gâlgâim
(să)
  • gâlgâim
  • gâlgâiam
  • gâlgâirăm
  • gâlgâiserăm
  • gâlgâisem
a II-a (voi)
  • gâlgâiți
(să)
  • gâlgâiți
  • gâlgâiați
  • gâlgâirăți
  • gâlgâiserăți
  • gâlgâiseți
a III-a (ei, ele)
  • gâlgâie
(să)
  • gâlgâie
  • gâlgâiau
  • gâlgâi
  • gâlgâiseră
gălgăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gâlgăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gâlgâi2 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (V408)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gâlgâi
  • gâlgâire
  • gâlgâit
  • gâlgâitu‑
  • gâlgâind
  • gâlgâindu‑
singular plural
  • gâlgâiește
  • gâlgâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gâlgâiesc
(să)
  • gâlgâiesc
  • gâlgâiam
  • gâlgâii
  • gâlgâisem
a II-a (tu)
  • gâlgâiești
(să)
  • gâlgâiești
  • gâlgâiai
  • gâlgâiși
  • gâlgâiseși
a III-a (el, ea)
  • gâlgâiește
(să)
  • gâlgâiască
  • gâlgâia
  • gâlgâi
  • gâlgâise
plural I (noi)
  • gâlgâim
(să)
  • gâlgâim
  • gâlgâiam
  • gâlgâirăm
  • gâlgâiserăm
  • gâlgâisem
a II-a (voi)
  • gâlgâiți
(să)
  • gâlgâiți
  • gâlgâiați
  • gâlgâirăți
  • gâlgâiserăți
  • gâlgâiseți
a III-a (ei, ele)
  • gâlgâiesc
(să)
  • gâlgâiască
  • gâlgâiau
  • gâlgâi
  • gâlgâiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gâlgâit (s.n.)

  • exemple
    • [Fetele] se schimbau și nu mai era neastîmpăr în ele și nu mai răsuna rîsul lor ca un gîlgîit de izvor. PAS, Z. I 221.
      surse: DLRLC
    • Văzduhul era liniștit și umed, iar stelele străluceau vioaie... În pacea șesului, se auzea slab gîlgîitul vadurilor Moldovei. SADOVEANU, O. I 57.
      surse: DLRLC
    • Gîlgîitul șopotitor al ochiurilor neliniștea pe cei mai mulți. D. ZAMFIRESCU, R. 122.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi gâlgâi
    surse: DEX '98 DEX '09

gâlgâi gălgăi gâlgăi

  • 1. intranzitiv unipersonal (Despre lichide) A curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau când alunecă pe gât etc.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: bolborosi 3 exemple
    exemple
    • Apa... gîlgîia afară din ghizdul fîntînii, printre pietricele. CARAGIALE, P. 52.
      surse: DLRLC
    • Cînd îl croiește o dată cu sabia pe la mijlocul gîtului... sîngele cerbului o dată a și-nceput a curge gîlgîind. CREANGĂ, P. 226.
      surse: DLRLC
    • Cu gura la cep de bute, De-aud vinul gîlgîind. ALECSANDRI, P. P. 314.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin generalizare A curge provocând un zgomot ritmic.
      surse: DEX '09 DLRLC 5 exemple
      exemple
      • Zvîcnesc din scoarța udă muguri noi, în sus la munte gîlgîie izvoare. DEȘLIU, N. 84.
        surse: DLRLC
      • Apa gîlgîia și clipocea pe lîngă ea. DUMITRIU, N. 289.
        surse: DLRLC
      • Apele gîlgîiau în liniște și niște păsări cîntau prin arborii ciuntiți de obuze. CAMILAR, N. I 70.
        surse: DLRLC
      • figurat Gîlgîie plînsul în mine cu hohote nestăpînite. SAHIA, N. 121.
        surse: DLRLC
      • figurat Un bubuit de tun din bateriile romîne păru a da semnalul unei năprasnice bombardări. Gîlgîia focul de pe toate movilele dimprejur. D. ZAMFIRESCU, R. 260.
        surse: DLRLC
    • exemple
      • Vasele, gîlgîind pe coșuri nori negri de fum, își măreau viteza întrecîndu-se în goană ca să atingă mai repede limanul așteptat. BART, E. 117.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv regional A sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Miai le gîlgîi pe amîndouă [sticlele] pînă la fund. PREDA, Î. 86.
      surse: DLRLC
    • Băieții... gîlgîiau cîte o cinzeacă de rachiu și se apucau de treabă. MACEDONSKI, O. III 50.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Gâl-g[âl] + sufix -âi.
    surse: DEX '98 DEX '09