2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GÂDILÁ, gấdil, vb. I. Tranz. 1. A produce, prin atingeri ușoare asupra unor părți ale corpului, o senzație particulară, care provoacă cuiva un râs convulsiv nestăpânit. ♦ Refl. A fi sensibil la asemenea atingeri (reacționând printr-un râs convulsiv). 2. Fig. A produce cuiva o senzație plăcută, o plăcere; a flata (în mod exagerat) pe cineva. [Var.: gâdilí vb. IV] – Din bg. gădel mi je „mă gâdilă”.

GÂDILÁ, gấdil, vb. I. Tranz. 1. A produce, prin atingeri ușoare asupra unor părți ale corpului, o senzație particulară, care provoacă cuiva un râs convulsiv nestăpânit. ♦ Refl. A fi sensibil la asemenea atingeri (reacționând printr-un râs convulsiv). 2. Fig. A produce cuiva o senzație plăcută, o plăcere; a flata (în mod exagerat) pe cineva. [Var.: gâdilí vb. IV] – Din bg. gădel mi je „mă gâdilă”.

GÂDILÍ vb. IV v. gâdila.

gâdila [At: ANON. CAR. / V: ~li, ghid~, ghidili, (reg) gâzuli / Pzi: ~e / E: bg гъделниѥ] 1 vt A atinge ușor anumite părți ale corpului cuiva spre a produce senzații care provoacă, fără voie, râsul. 2 vt (Pop; fig; șîe A ~ pe cineva la inimă) A linguși. 3 vr A fi gâdilicios (2). 4 vt (Înv) A produce cuiva o plăcere sau o senzație plăcută. 5 vt (Pfm; îe) A te ~ limba A avea o poftă irezistibilă de a vorbi, de a sporovăi Si: a avea gâdilici (2) la limbă.

GÎDILÁ, gî́dil, vb. I. Tranz. 1. A atinge ușor cu vîrful degetelor anumite părți ale corpului, provocînd o senzație particulară, de obicei însoțită de rîs. Trag de cozi cîte-o răchită, gîdil mînjii subt bărbie. LESNEA, A. 141. Își înecă vorbele din urmă într-un rîs artificial, din gît, ca și cum l-ar fi gîdilat cineva. VLAHUȚĂ, O. A. III 59. ♦ Refl. A fi sensibil la atingeri de felul descris mai sus, a nu suporta senzația provocată de ele. 2. A excita în mod plăcut. Mirosul de friptură îmi gîdila nările, iar gura îmi lăsa apă. BART, E. 279. – Variante: gîdelí (NEGRUZZI, la TDRG), gîdilí (ALECSANDRI, T. I 337) vb. IV.

A SE GÂDILÁ mă gâdil intranz. A fi sensibil la atingerile ușoare cu vârful degetelor a anumitor părți ale corpului, reacționând, de obicei, prin râs. /<bulg. gădel mi je

A GÂDILÁ gâdil tranz. A supune unor atingeri ușoare cu vârful degetelor pe anumite părți ale corpului (subsuori, tălpi etc.), producând o senzație specifică, de obicei însoțită de râs, prin excitarea nervilor senzitivi. /<bulg. gădel mi je

gădilà v. 1. a produce, prin atingeri ușoare si repetate, o sensațiune particulară ce provoacă râsul; 2. a produce o sensațiune plăcută; 3. a linguși amorul propriu. [Cf. bulg. GĂDELMĂ, asta mă gădila].

gî́dil, a (vest) și (est) v. tr. (bg. gŭdeličkam, gîdil, și gŭdel mi ĭe, mă gîdilă; alb. gudulis, gîdil, înrudit cu it. Liguria gatilĭar, fr. chatouiller, germ. kitzeln, engl. tickle [REW. 4684]. În est gîdil, gîdilă, gîdilim, să gîdile). Cauzez, pin atingerĭ foarte ușoare și repetate, tresărirĭ care provoacă de ordinar rîsu. Ating plăcut: bețivu zice că vinu-ĭ gîdilă gîtleju. Fig. Măgulesc, lingușesc: vorba asta ĭ-a gîdilat amoru propriŭ. V. refl. Simt, îs sensibil la gîdilare: calu se gîdilă de bicĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

gâdila (a ~) vb., ind. prez. 3 gâdilă

gâdilá vb., ind. prez. 1 sg. gâdil, 3 sg. și pl. gâdilă, imperf. 3 sg. gâdilá

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

gîdilá (gấdil, gâdilát), vb.1. A produce, prin atingeri ușoare, o senzație care provoacă rîs. – 2. A măguli, a peria. – Var. gîdili, ghidili. Mr. gádil, gădilare. Tc. gidiklanmak, de unde ngr. (și Brusa) γιδιλίζω (Danguitsis 145), bg. gădeličkam, alb. guduljis. S-au propus mai multe explicații: din dacică (Hasdeu, Col. lui Traian, 1873, 110); din lat. catulῑre (Diez, II, 253); din bg. gădeličkam (Cihac, II, 111; Berneker 367; Skok 68; DAR); din bg. dridel (Conev 90); în legătură cu alb. (Philippide, II, 714; cf. Meyer 133); din lat. *gatellāre (Pascu, I, 91), sau cattellāre (Tiktin); sau anterior indoeurop. (Lahovary 330). Der. gîdeluș (var. gîdiluș), s. n. (joc de copii); gîdileală (var. gîdilătură), s. f. (acțiunea de a gîdila); gîdilici s. n. (faptul de a gîdila); gîdilici, s. m. (Arg., bărbier indolent); gîdilicios, adj. (care se gîdilă). După Murnu, Lehnwörter, 25, ngr. γϰουντουλῶ ar proveni din rom.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

gâdilá, gâdil, vb. tranz., refl. – A produce, prin atingere ușoară, o senzație care provoacă râsul. – Din bg. gădel mi je „mă gâdilă” (Scriban, DEX, MDA); cuvânt autohton (Hasdeu, Philippide).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a gâdila în mod plăcut auzul (cuiva) expr. 1. a da o veste bună (cuiva). 2. a linguși (pe cineva).

gâdila, gâdil v. r. 1. (d. un hoț de buzunare) a sesiza, a observa esențialul. 2. (d. victima unui hoț de buzunare) a-și da seama că hoții încearcă să-l fure.

gâdila, gâdil v. r. 1. (d. un hoț de buzunare) a sesiza, a observa esențialul 2. (d. victima unui hoț de buzunare) a-și da seama că hoții încearcă să-l fure

Intrare: gâdelit
gâdelit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâdelit
  • gâdelitul
  • gâdelitu‑
  • gâdeli
  • gâdelita
plural
  • gâdeliți
  • gâdeliții
  • gâdelite
  • gâdelitele
genitiv-dativ singular
  • gâdelit
  • gâdelitului
  • gâdelite
  • gâdelitei
plural
  • gâdeliți
  • gâdeliților
  • gâdelite
  • gâdelitelor
vocativ singular
plural
Intrare: gâdila
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gâdila
  • gâdilare
  • gâdilat
  • gâdilatu‑
  • gâdilând
  • gâdilându‑
singular plural
  • gâdilă
  • gâdilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gâdil
(să)
  • gâdil
  • gâdilam
  • gâdilai
  • gâdilasem
a II-a (tu)
  • gâdili
(să)
  • gâdili
  • gâdilai
  • gâdilași
  • gâdilaseși
a III-a (el, ea)
  • gâdilă
(să)
  • gâdile
  • gâdila
  • gâdilă
  • gâdilase
plural I (noi)
  • gâdilăm
(să)
  • gâdilăm
  • gâdilam
  • gâdilarăm
  • gâdilaserăm
  • gâdilasem
a II-a (voi)
  • gâdilați
(să)
  • gâdilați
  • gâdilați
  • gâdilarăți
  • gâdilaserăți
  • gâdilaseți
a III-a (ei, ele)
  • gâdilă
(să)
  • gâdile
  • gâdilau
  • gâdila
  • gâdilaseră
verb (VT331)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gâdeli
  • gâdelire
  • gâdelit
  • gâdelitu‑
  • gâdelind
  • gâdelindu‑
singular plural
  • gâdelă
  • gâdeliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gâdel
(să)
  • gâdel
  • gâdeleam
  • gâdelii
  • gâdelisem
a II-a (tu)
  • gâdeli
(să)
  • gâdeli
  • gâdeleai
  • gâdeliși
  • gâdeliseși
a III-a (el, ea)
  • gâdelă
(să)
  • gâdele
  • gâdelea
  • gâdeli
  • gâdelise
plural I (noi)
  • gâdelim
(să)
  • gâdelim
  • gâdeleam
  • gâdelirăm
  • gâdeliserăm
  • gâdelisem
a II-a (voi)
  • gâdeliți
(să)
  • gâdeliți
  • gâdeleați
  • gâdelirăți
  • gâdeliserăți
  • gâdeliseți
a III-a (ei, ele)
  • gâdelă
(să)
  • gâdele
  • gâdeleau
  • gâdeli
  • gâdeliseră
verb (VT331)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gâdili
  • gâdilire
  • gâdilit
  • gâdilitu‑
  • gâdilind
  • gâdilindu‑
singular plural
  • gâdilă
  • gâdiliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gâdil
(să)
  • gâdil
  • gâdileam
  • gâdilii
  • gâdilisem
a II-a (tu)
  • gâdili
(să)
  • gâdili
  • gâdileai
  • gâdiliși
  • gâdiliseși
a III-a (el, ea)
  • gâdilă
(să)
  • gâdile
  • gâdilea
  • gâdili
  • gâdilise
plural I (noi)
  • gâdilim
(să)
  • gâdilim
  • gâdileam
  • gâdilirăm
  • gâdiliserăm
  • gâdilisem
a II-a (voi)
  • gâdiliți
(să)
  • gâdiliți
  • gâdileați
  • gâdilirăți
  • gâdiliserăți
  • gâdiliseți
a III-a (ei, ele)
  • gâdilă
(să)
  • gâdile
  • gâdileau
  • gâdili
  • gâdiliseră
gâzuli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ghidila
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ghidili
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gâdila, gâdilverb

  • 1. A produce, prin atingeri ușoare asupra unor părți ale corpului, o senzație particulară, care provoacă cuiva un râs convulsiv nestăpânit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Trag de cozi cîte-o răchită, gîdil mînjii subt bărbie. LESNEA, A. 141. DLRLC
    • format_quote Își înecă vorbele din urmă într-un rîs artificial, din gît, ca și cum l-ar fi gîdilat cineva. VLAHUȚĂ, O. A. III 59. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A fi sensibil la asemenea atingeri (reacționând printr-un râs convulsiv). DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. figurat A produce cuiva o senzație plăcută, o plăcere; a flata (în mod exagerat) pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: flata
    • format_quote Mirosul de friptură îmi gîdila nările, iar gura îmi lăsa apă. BART, E. 279. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.