2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GÂDILÁ, gấdil, vb. I. Tranz. 1. A produce, prin atingeri ușoare asupra unor părți ale corpului, o senzație particulară, care provoacă cuiva un râs convulsiv nestăpânit. ♦ Refl. A fi sensibil la asemenea atingeri (reacționând printr-un râs convulsiv). 2. Fig. A produce cuiva o senzație plăcută, o plăcere; a flata (în mod exagerat) pe cineva. [Var.: gâdilí vb. IV] – Din bg. gădel mi je „mă gâdilă”.

GÂDILÁ, gấdil, vb. I. Tranz. 1. A produce, prin atingeri ușoare asupra unor părți ale corpului, o senzație particulară, care provoacă cuiva un râs convulsiv nestăpânit. ♦ Refl. A fi sensibil la asemenea atingeri (reacționând printr-un râs convulsiv). 2. Fig. A produce cuiva o senzație plăcută, o plăcere; a flata (în mod exagerat) pe cineva. [Var.: gâdilí vb. IV] – Din bg. gădel mi je „mă gâdilă”.

GÂDILÍ vb. IV v. gâdila.

GÂDILÍ vb. IV v. gâdila.

gâdila [At: ANON. CAR. / V: ~li, ghid~, ghidili, (reg) gâzuli / Pzi: ~e / E: bg гъделниѥ] 1 vt A atinge ușor anumite părți ale corpului cuiva spre a produce senzații care provoacă, fără voie, râsul. 2 vt (Pop; fig; șîe A ~ pe cineva la inimă) A linguși. 3 vr A fi gâdilicios (2). 4 vt (Înv) A produce cuiva o plăcere sau o senzație plăcută. 5 vt (Pfm; îe) A te ~ limba A avea o poftă irezistibilă de a vorbi, de a sporovăi Si: a avea gâdilici (2) la limbă.

GÎDILÁ, gî́dil, vb. I. Tranz. 1. A atinge ușor cu vîrful degetelor anumite părți ale corpului, provocînd o senzație particulară, de obicei însoțită de rîs. Trag de cozi cîte-o răchită, gîdil mînjii subt bărbie. LESNEA, A. 141. Își înecă vorbele din urmă într-un rîs artificial, din gît, ca și cum l-ar fi gîdilat cineva. VLAHUȚĂ, O. A. III 59. ♦ Refl. A fi sensibil la atingeri de felul descris mai sus, a nu suporta senzația provocată de ele. 2. A excita în mod plăcut. Mirosul de friptură îmi gîdila nările, iar gura îmi lăsa apă. BART, E. 279. – Variante: gîdelí (NEGRUZZI, la TDRG), gîdilí (ALECSANDRI, T. I 337) vb. IV.

A GÂDILÁ gâdil tranz. A supune unor atingeri ușoare cu vârful degetelor pe anumite părți ale corpului (subsuori, tălpi etc.), producând o senzație specifică, de obicei însoțită de râs, prin excitarea nervilor senzitivi. /<bulg. gădel mi je

A SE GÂDILÁ mă gâdil intranz. A fi sensibil la atingerile ușoare cu vârful degetelor a anumitor părți ale corpului, reacționând, de obicei, prin râs. /<bulg. gădel mi je

gădilà v. 1. a produce, prin atingeri ușoare si repetate, o sensațiune particulară ce provoacă râsul; 2. a produce o sensațiune plăcută; 3. a linguși amorul propriu. [Cf. bulg. GĂDELMĂ, asta mă gădila].

gî́dil, a (vest) și (est) v. tr. (bg. gŭdeličkam, gîdil, și gŭdel mi ĭe, mă gîdilă; alb. gudulis, gîdil, înrudit cu it. Liguria gatilĭar, fr. chatouiller, germ. kitzeln, engl. tickle [REW. 4684]. În est gîdil, gîdilă, gîdilim, să gîdile). Cauzez, pin atingerĭ foarte ușoare și repetate, tresărirĭ care provoacă de ordinar rîsu. Ating plăcut: bețivu zice că vinu-ĭ gîdilă gîtleju. Fig. Măgulesc, lingușesc: vorba asta ĭ-a gîdilat amoru propriŭ. V. refl. Simt, îs sensibil la gîdilare: calu se gîdilă de bicĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gâdilá (a ~) vb., ind. prez. 3 gấdilă

gâdilá vb., ind. prez. 1 sg. gâdil, 3 sg. și pl. gâdilă, imperf. 3 sg. gâdilá


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

gîdilá (gấdil, gâdilát), vb.1. A produce, prin atingeri ușoare, o senzație care provoacă rîs. – 2. A măguli, a peria. – Var. gîdili, ghidili. Mr. gádil, gădilare. Tc. gidiklanmak, de unde ngr. (și Brusa) γιδιλίζω (Danguitsis 145), bg. gădeličkam, alb. guduljis. S-au propus mai multe explicații: din dacică (Hasdeu, Col. lui Traian, 1873, 110); din lat. catulῑre (Diez, II, 253); din bg. gădeličkam (Cihac, II, 111; Berneker 367; Skok 68; DAR); din bg. dridel (Conev 90); în legătură cu alb. (Philippide, II, 714; cf. Meyer 133); din lat. *gatellāre (Pascu, I, 91), sau cattellāre (Tiktin); sau anterior indoeurop. (Lahovary 330). Der. gîdeluș (var. gîdiluș), s. n. (joc de copii); gîdileală (var. gîdilătură), s. f. (acțiunea de a gîdila); gîdilici s. n. (faptul de a gîdila); gîdilici, s. m. (Arg., bărbier indolent); gîdilicios, adj. (care se gîdilă). După Murnu, Lehnwörter, 25, ngr. γϰουντουλῶ ar proveni din rom.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

gâdilá, gâdil, vb. tranz., refl. – A produce, prin atingere ușoară, o senzație care provoacă râsul. – Din bg. gădel mi je „mă gâdilă” (Scriban, DEX, MDA); cuvânt autohton (Hasdeu, Philippide).

arată toate definițiile

Intrare: gâdelit
gâdelit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâdelit
  • gâdelitul
  • gâdelitu‑
  • gâdeli
  • gâdelita
plural
  • gâdeliți
  • gâdeliții
  • gâdelite
  • gâdelitele
genitiv-dativ singular
  • gâdelit
  • gâdelitului
  • gâdelite
  • gâdelitei
plural
  • gâdeliți
  • gâdeliților
  • gâdelite
  • gâdelitelor
vocativ singular
plural
Intrare: gâdila
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gâdila
  • gâdilare
  • gâdilat
  • gâdilatu‑
  • gâdilând
  • gâdilându‑
singular plural
  • gâdilă
  • gâdilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gâdil
(să)
  • gâdil
  • gâdilam
  • gâdilai
  • gâdilasem
a II-a (tu)
  • gâdili
(să)
  • gâdili
  • gâdilai
  • gâdilași
  • gâdilaseși
a III-a (el, ea)
  • gâdilă
(să)
  • gâdile
  • gâdila
  • gâdilă
  • gâdilase
plural I (noi)
  • gâdilăm
(să)
  • gâdilăm
  • gâdilam
  • gâdilarăm
  • gâdilaserăm
  • gâdilasem
a II-a (voi)
  • gâdilați
(să)
  • gâdilați
  • gâdilați
  • gâdilarăți
  • gâdilaserăți
  • gâdilaseți
a III-a (ei, ele)
  • gâdilă
(să)
  • gâdile
  • gâdilau
  • gâdila
  • gâdilaseră
gâzuli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ghidila
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ghidili
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT331)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gâdeli
  • gâdelire
  • gâdelit
  • gâdelitu‑
  • gâdelind
  • gâdelindu‑
singular plural
  • gâdelă
  • gâdeliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gâdel
(să)
  • gâdel
  • gâdeleam
  • gâdelii
  • gâdelisem
a II-a (tu)
  • gâdeli
(să)
  • gâdeli
  • gâdeleai
  • gâdeliși
  • gâdeliseși
a III-a (el, ea)
  • gâdelă
(să)
  • gâdele
  • gâdelea
  • gâdeli
  • gâdelise
plural I (noi)
  • gâdelim
(să)
  • gâdelim
  • gâdeleam
  • gâdelirăm
  • gâdeliserăm
  • gâdelisem
a II-a (voi)
  • gâdeliți
(să)
  • gâdeliți
  • gâdeleați
  • gâdelirăți
  • gâdeliserăți
  • gâdeliseți
a III-a (ei, ele)
  • gâdelă
(să)
  • gâdele
  • gâdeleau
  • gâdeli
  • gâdeliseră
verb (VT331)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gâdili
  • gâdilire
  • gâdilit
  • gâdilitu‑
  • gâdilind
  • gâdilindu‑
singular plural
  • gâdilă
  • gâdiliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gâdil
(să)
  • gâdil
  • gâdileam
  • gâdilii
  • gâdilisem
a II-a (tu)
  • gâdili
(să)
  • gâdili
  • gâdileai
  • gâdiliși
  • gâdiliseși
a III-a (el, ea)
  • gâdilă
(să)
  • gâdile
  • gâdilea
  • gâdili
  • gâdilise
plural I (noi)
  • gâdilim
(să)
  • gâdilim
  • gâdileam
  • gâdilirăm
  • gâdiliserăm
  • gâdilisem
a II-a (voi)
  • gâdiliți
(să)
  • gâdiliți
  • gâdileați
  • gâdilirăți
  • gâdiliserăți
  • gâdiliseți
a III-a (ei, ele)
  • gâdilă
(să)
  • gâdile
  • gâdileau
  • gâdili
  • gâdiliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gâdila gâdilare gâzuli ghidila ghidili gâdeli gâdili

  • 1. A produce, prin atingeri ușoare asupra unor părți ale corpului, o senzație particulară, care provoacă cuiva un râs convulsiv nestăpânit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Trag de cozi cîte-o răchită, gîdil mînjii subt bărbie. LESNEA, A. 141.
      surse: DLRLC
    • Își înecă vorbele din urmă într-un rîs artificial, din gît, ca și cum l-ar fi gîdilat cineva. VLAHUȚĂ, O. A. III 59.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv A fi sensibil la asemenea atingeri (reacționând printr-un râs convulsiv).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. figurat A produce cuiva o senzație plăcută, o plăcere; a flata (în mod exagerat) pe cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: flata un exemplu
    exemple
    • Mirosul de friptură îmi gîdila nările, iar gura îmi lăsa apă. BART, E. 279.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba bulgară gădel mi je „mă gâdilă”
    surse: DEX '98 DEX '09