2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gâcitu sf vz ghicitură

ghicitu sf [At: N. COSTIN, ap. LET. I, 49/4 / V: gâcitu / Pl: ~ri / E: ghici + -itură] Ghicitoare (2).

GÎCITURĂ s. f. (Mold .) Enigmă. Diavolul spăriia oamenii cu gîcituri ce gîciia oamenilor. VARLAAM; cf. N. COSTIN. ♦ Prorocie. Nineviții odinioară supuindu-să gîciturii prorocului. AR, 69. Etimologie: gîci + suf. -tură. Cf. c i m i l i t u r ă. g î c i t o a r e.

Intrare: gâcitură
gâcitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâcitură
  • gâcitura
plural
  • gâcituri
  • gâciturile
genitiv-dativ singular
  • gâcituri
  • gâciturii
plural
  • gâcituri
  • gâciturilor
vocativ singular
plural
Intrare: ghicitură
gâcitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâcitu
  • gâcitura
plural
  • gâcituri
  • gâciturile
genitiv-dativ singular
  • gâcituri
  • gâciturii
plural
  • gâcituri
  • gâciturilor
vocativ singular
plural
ghicitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghicitu
  • ghicitura
plural
  • ghicituri
  • ghiciturile
genitiv-dativ singular
  • ghicituri
  • ghiciturii
plural
  • ghicituri
  • ghiciturilor
vocativ singular
plural