2 definiții pentru gâcitoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GÎCITOARE s. f. (ȚR) Enigmă. Și nu au putut să gîcească gîcitoarea. BIBLIA (1688). Isop să pricepea la gîcitori și el le gîcea. E 1717, 100v; cf. E 1777, 100r. Etimologie: gîci + suf. -toare. Cf. c i m i l i t u r ă, g î c i t u r ă.

ghicitoáre (vest) și gî- (est) f., pl. orĭ (d. ghicesc). Vest. Cimilitură, enigmă, joc de cuvinte pin care se exprimă supt altă formă ceva pe care trebuĭe să-l ghiceștĭ, precum curelușă unsă pe supt pămînt dusă, adică „șarpele”. V. măĭestrie.

Intrare: gâcitoare
gâcitoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâcitoare
  • gâcitoarea
plural
  • gâcitori
  • gâcitorile
genitiv-dativ singular
  • gâcitori
  • gâcitorii
plural
  • gâcitori
  • gâcitorilor
vocativ singular
plural