GÎDILICI s. n. (Familiar, numai în expr.) A avea gîdilici la limbă = a avea mîncărime la limbă, v. mîncărime. Moș Roată, după cîte văzuse și după cîte pățise el în viața sa, nu prea punea temei pe vorbele boierești, și avea gîdilici la limbă; adecă, spunea omului verde în ochi, fie cine-a fi, cînd îl scormolea ceva la inimă. CREANGĂ, A. 151.