fărîmătór, -oare adj., s.n. 1 adj. Care fărîmă. ♦ fig. Distrugător. 2 s.n. (tehn.) Dispozitiv sau mașină pentru sfărîmarea unor materiale. ◊ Fărîmător de bulgări = dispozitiv la mașinile de recoltat cartofi, care sfărîmă bulgării de pămînt cu care sunt amestecați cartofii. Fărîmător de așchii = prag în drumul așchiei provenite din strunjire, pentru a o dirija și a o sfărîma. • pl. -ori, -oare. / fărîma + -tor.