fâstâci [At: JIPESCU, O. 41 / V: ~tici / Pzi: ~esc / E: fâstâc] 1 vtr (Fam) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul (în fața unei situații neașteptate) Si: a (se) zăpăci. 2 vtr (Fam) A (se) intimida. 3 vr (Rar) A face pe mironosița.

A FÂSTÂCI ~esc tranz. A face să se fâstâcească. /Din fâstâc

A SE FÂSTÂCI mă ~esc intranz. A fi cuprins de un sentiment de stinghereală (neștiind cum să procedeze în situația creată); a se încurca; a se zăpăci. /Din fâstâc

FISTIC, (1) fistici, s. m., (2) s. n. 1. Arbore din țările calde cu flori mici de culoare verde și cu fructe conținând sâmburi comestibili (Pistacia vera). 2. Fruct al fisticului (1), cu sâmburele verde, uleios și plăcut la gust. [Var.: (2) fâstâc s. m.] – Din tc. fıstıc, ngr. fistíki.

fâstâc¹ smn vz fistic

fâstâc² sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) 1 Ambiție (1). 2 Capriciu (1).

fâstici v vz fâstâci

festec sn vz fistic

feștec sn vz fistic

fistic [At: ALECSANDRI, T. 449 / V: fâstâc (Pl: fâstăchi), (înv 2) festec, fes~, feștec, vâstâc sn / Pl: (înv) ~ici sm, ~uri sn / E: tc fistic, ngr φιστίϰι] 1 sm Arbore din țările calde cu flori mici de culoare verde și cu fructe conținând sâmburi comestibili (Pistacia vera). 2 sm Fruct al fisticului (1), cu sâmburele verde, uleios și, când e prăjit, plăcut la gust.

FISTIC s. m. 1. Arbore din țările calde cu flori mici de culoare verde și cu fructe conținând sâmburi comestibili (Pistacia vera). 2. Fruct al fisticului (l), cu sâmburele verde, uleios și plăcut la gust. [Var.: (2) fâstâc s. m.] – Din tc. fıstıc, ngr. fistíki.

FISTIC², fisticuri, s. n. Fruct al arbustului cu același nume, cu sîmburele verde, uleios și plăcut la gust cînd e prăjit. Ciocolată cu fistic. ▭ Ceruse feciorului să-i aducă din înghețata cu fisticuri. CAMIL PETRESCU, O. II 108. – Variantă: fîstîc, fîstîci (ALECSANDRI, T. 449), s. m.

FÎSTÎC s. m. v. fistic.

FÎSTÎCI, fîstîcesc, vb. IV. Refl. (Familiar) A-și pierde cumpătul în fața unei întîmplări neașteptate; a se intimida, a se zăpăci. Se ameți și se fîstîci, cînd se văzu înconjurat de o mulțime de lume, și-l asurzise zgomotul ce se făcea în acel oraș. ISPIRESCU, L. 136. Găinăreasa... își aruncă ochii asupră-i cu o căutătură așa de mîngîioasă și așa de plină de dragoste... încît feciorul de împărat se fîstîci oarecum, dară își ținu firea. id. ib. 185.

FÂSTÂC interj. (se folosește pentru a imita zgomotul unui corp care se agită). /Onomat.

FISTIC¹ ~uri n. Fructul fisticului. Înghețată cu ~. /<turc. fistik, ngr. fistiki

făstăci (refl.) v. a-și pierde cumpătul, a se turbura: se făstăci și se ameți când se văzu înconjurat de o mulțime de lume ISP. [Lit. a se face verde-galben ca fisticul (Mold. făstâc), precum sinonimul său sfecli însemnează lit. a se face roșu ca sfecla].

fâstâc! int. ce imită sgomotul unui corp care se agită: svâc! în dreapta, fâstâc! în stânga ISP. [Onomatopee].

fistic, m. nucșoară lunguiață conținând un sâmbure verde plăcut la gust, rodul oleaginos al arbustului cu acelaș nume (Pistacia vera). [Mold. făstâc = turc. FYSTYK].

fistíc m. (turc. pers. fystyk, ngr. fistiki, vgr. pistáke, lat. pistácia, it. pistáccio, fr. pistache; vsl. pistikŭ). Vest. Un copăcel anacardiaceŭ originar din Persia (pistacia vera) care face niște fructe verzuĭ oleaginoase comestibile învălite în două găocĭ. Fructul acestuĭ copăcel (pl. ob. n. fisticurĭ). – În est fîstîc (numai m.).

1) fîstîc m., V. fistic.

2) fîstîc n., pl. e (cp. cu fîstîc 1, pin aluz. la coloare). Olt. Opregu din ainte.

fîstîcésc (mă) v. refl. (d. fîstîc). Fam. Mă emoționez, mă turbur: nu te uîta la el, că se fîstîcește.

fâstâci (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. fâstâcesc, 3 sg. fâstâcește, imperf. 1 fâstâceam; conj. prez. 1 sg. să fâstâcesc, 3 să fâstâcească

fâstâci (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. fâstâcește, imperf. 3 sg. fâstâcea; conj. prez. 3 să fâstâcească

fâstâci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fâstâcesc, imperf. 3 sg. fâstâcea; conj. prez. 3 sg. și pl. fâstâcească

fistic² (fruct) s. n.

fistic² (fruct) s. n.

fistic (fruct) s. n., pl. fisticuri

fistic

fistic, -curi.

FÂSTÂCI vb. a se intimida, a se încurca, a se zăpăci, (reg.) a se teșmeni, a se ului, (Transilv.) a se îngăimăci, (Olt., Munt. și Transilv.) a se rătuti, (fig.) a se pierde. (Ce te-ai ~ așa?)

FÎSTÎCI vb. a se intimida, a se încurca, a se zăpăci, (reg.) a se teșmeni, a se ului, (Transilv.) a se îngăimăci, (Olt., Munt. și Transilv.) a se rătuti, (fig.) a se pierde. (Ce te-ai ~ așa?)

fistic (fistici), s. m. – 1. Arbore din țările calde cu fructe conținînd sîmburi comestibili. – 2. (S. n.) fructul fisticului. – Var. (înv.) fîstîc. Tc. fistik, arab. fostuq, per. festuq (Șeineanu, II, 173; Lokotsch 620; Ronzevalle 124), cf. ngr. φυστίϰι, alb. festek (Meyer 100), lat. med. festechum, fr. fustet, sp. alfóncigo, port. fistico; cf. forma paralelă din per. pistaq, de unde ngr. πιστάϰη, lat. med. pistacia, fr. pistache, sp. pistacho, sl. pistikŭ. – Der. fistichiu, adj. (înv., verde gălbui; înv., extravagant), din tc. fistiki; fîstîci, vb. (a tulbura, a năuci, a zăpăci), probabil aluzie la culoarea palidă care caracterizează tulburarea, cf. sfecli; fîstîceală, s. f. (confuzie).

fâstâc, fâstâcuri, s.n. (pop. și fam.) zăpăceală; uluire, perplexitate.