3 intrări
19 definiții
din care- explicative (12)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FURIȘAT, -Ă, furișați, -te, adj. Care se strecoară pe furiș, tiptil; ascuns, neobservat. ♦ (Adverbial) Pe furiș. – V. furișa.
FURIȘAT, -Ă, furișați, -te, adj. Care se strecoară pe furiș, tiptil; ascuns, neobservat. ♦ (Adverbial) Pe furiș. – V. furișa.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
furișat1 sn [At: MDA ms / Pl: (rar) ~uri / E: furișa] 1-2 Furișare (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
furișat2, ~ă [At: I. NEGRUZZI, S. I, 293 / Pl: ~ați, ~e / E: furișa] 1 a Care se strecoară pe furiș, tiptil Si: ascuns, neobservat. 2 av Pe furiș.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FURIȘAT1 s. n. (În loc. adv.) Pe furișate = pe furiș, în ascuns. Se uita pe furișate, hoțește, ca nu cumva să-l zăpsească Șofron. SLAVICI, O. I 226. – Formă gramaticală: (în expr.) furișate.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FURIȘAT2, -Ă, furișați, -te, adj. Care se furișează tiptil, care se strecoară pe furiș; ascuns, neobservat. Ei aruncau cîte o privire furișată. ARGHEZI, P. T. 42. Nici nu bagi de seamă Cum pasu-i furișat Cu teamă S-apropie de pat. TOPÎRCEANU, B. 34. ♦ (Adverbial) Pe furiș. Ana tăcuse... și privea numai din cînd în cînd furișat la Lică. SLAVICI, N. II 79.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FURIȘAT ~tă (~ți, ~te) v. A SE FURIȘA. ◊ Pe ~te pe neobservate. /v. a se furișa
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FURIȘA, furișez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) strecura pe nesimțite, pe furiș, a pătrunde sau a face să pătrundă ori a (se) introduce undeva pe neobservate, pe ascuns, tiptil. ◊ Loc. adv. Pe furișate = pe furiș. ♦ Refl. A se ascunde, a se feri de cineva. [Formă gramaticală: (în loc.) furișate] – Din furiș.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FURIȘA, furișez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) strecura pe nesimțite, pe furiș, a pătrunde sau a face să pătrundă ori a (se) introduce undeva pe neobservate, pe ascuns, tiptil. ◊ Loc. adv. Pe furișate = pe furiș. ♦ Refl. A se ascunde, a se feri de cineva. [Formă gramaticală: (în loc.) furișate] – Din furiș.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
furișa [At: BIBLIE (1688), 230/2 / Pzi: ~șez, rar furiș / E: furiș] 1-2 vtr A (se) strecura pe nesimțite, pe furiș. Si: (îvp) a se fura (22). 3-4 Vtr A pătrunde sau a face să pătrundă undeva pe neobservate, pe ascuns, tiptil. 5 vr (Îe) A se ~de (de cineva sau undeva) A pleca (de lângă cineva sau undeva) pe furiș, tiptil.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FURIȘA, furișez, vb. I. Refl. A se strecura pe nesimțite, pe furiș; a pătrunde pe neobservate, pe ascuns, tiptil. Se furișă în umbra gardurilor și înaintă cu grijă pînă-n poarta chiaburului. MIHALE, O. 491. Maică-sa îl pîndea mai cu seamă cînd se furișa în grădina din dosul casei la vremea cireșelor și a prunelor. SADOVEANU, M. C. 9. Ca doi copii nevrîstnici ne furișăm pe stradă; Ne cheamă pretutindeni ferești licăritoare. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 28. ◊ (Metaforic) Cînd am ieșit în cerdac, prin draperiile grele de pe deal s-a furișat o rază. IBRĂILEANU, A. 215. Din vale și de pe stînga se furișau pînă la mine sclipirile scurte și fugătoare ale Bistriței. HOGAȘ, M. N. 58. ◊ Tranz. Ochii furișau priviri, și vorba tot furiș ne pipăia auzul. SADOVEANU, O. VII 205. Furișează cîte-o privire, ș-ascut urechile, doar d-or prinde ceva. DELAVRANCEA, H. T. 131. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») A se depărta pe furiș. Ciobanul se furișă de fiul de boier. ISPIRESCU, L. 251. Furișîndu-se de Ivan, iese cu dînsa [cu darabana] afară. CREANGĂ, P. 310.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE FURIȘA mă ~ez intranz. A trece pe furiș. /Din furiș
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
furișà v. a intra sau a ieși pe furiș, a se străcura pe nesimțite.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
furișéz (mă) v. refl. Intru saŭ ĭes pe furiș, mă strecor, mă șupuresc: pisica s’a furișat pe lîngă gard.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
furișa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. furișez, 3 furișează, 1 pl. furișăm; conj. prez. 1 sg. să furișez, 3 să furișeze; ger. furișând
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
furișa (a ~) vb., ind. prez. 3 furișează, 1 pl. furișăm, perf. s. 3 sg. furișă; conj. prez. 3 să furișeze; ger. furișând
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
furișa vb., ind. prez. 1 sg. furișez, 3 sg. și pl. furișează, 1 pl. furișăm, perf. s. 3 sg. furișă; conj. prez. 3 furișează; ger. furișând
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FURIȘAT adj. v. furiș.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FURIȘAT adj. ascuns, ferit, furiș. (O sărutare ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FURIȘA vb. 1. a se fofila, a se strecura, (înv. și reg.) a se șterge, (Transilv.) a se fâștica, (Mold. și Bucov.) a se șupuri, (înv.) a se fura, (fig.) a se prelinge. (S-a ~ neobservat afară.) 2. a se strecura, (rar) a se prefira. (Lumina se ~ printre arbori.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FURIȘA vb. 1. a se fofila, a se strecura, (înv. și reg.) a se șterge, (Transilv.) a se fîștica, (Mold. și Bucov.) a se șupuri, (înv.) a se fura, (fig.) a se prelinge. (S-a ~ neobservat afară.) 2. a se strecura, (rar) a se prefira. (Lumina se ~ printre arbori.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT202) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
furișat, furișatăadjectiv
- 1. Care se strecoară pe furiș, tiptil; ascuns, neobservat. DEX '09 DLRLC
- Ei aruncau cîte o privire furișată. ARGHEZI, P. T. 42. DLRLC
- Nici nu bagi de seamă Cum pasu-i furișat Cu teamă S-apropie de pat. TOPÎRCEANU, B. 34. DLRLC
- 1.1. Pe furiș. DEX '09 DLRLC
- Ana tăcuse... și privea numai din cînd în cînd furișat la Lică. SLAVICI, N. II 79. DLRLC
-
-
etimologie:
- furișa DEX '09
furișatsubstantiv neutru
- Pe furișate = pe furiș, în ascuns. DLRLC
- Se uita pe furișate, hoțește, ca nu cumva să-l zăpsească Șofron. SLAVICI, O. I 226. DLRLC
-
- comentariu Formă gramaticală: furișate. DLRLC
furișa, furișezverb
- 1. A (se) strecura pe nesimțite, pe furiș, a pătrunde sau a face să pătrundă ori a (se) introduce undeva pe neobservate, pe ascuns, tiptil. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Se furișă în umbra gardurilor și înaintă cu grijă pînă-n poarta chiaburului. MIHALE, O. 491. DLRLC
- Maică-sa îl pîndea mai cu seamă cînd se furișa în grădina din dosul casei la vremea cireșelor și a prunelor. SADOVEANU, M. C. 9. DLRLC
- Ca doi copii nevrîstnici ne furișăm pe stradă; Ne cheamă pretutindeni ferești licăritoare. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 28. DLRLC
- Cînd am ieșit în cerdac, prin draperiile grele de pe deal s-a furișat o rază. IBRĂILEANU, A. 215. DLRLC
- Din vale și de pe stînga se furișau pînă la mine sclipirile scurte și fugătoare ale Bistriței. HOGAȘ, M. N. 58. DLRLC
- Ochii furișau priviri, și vorba tot furiș ne pipăia auzul. SADOVEANU, O. VII 205. DLRLC
- Furișează cîte-o privire, ș-ascut urechile, doar d-or prinde ceva. DELAVRANCEA, H. T. 131. DLRLC
- diferențiere (Urmat de determinări introduse prin prepoziția «de») A se depărta pe furiș. DLRLC
- Ciobanul se furișă de fiul de boier. ISPIRESCU, L. 251. DLRLC
- Furișîndu-se de Ivan, iese cu dînsa [cu darabana] afară. CREANGĂ, P. 310. DLRLC
-
- Pe furișate = pe furiș. DEX '09 DEX '98
-
- comentariu Formă gramaticală: furișáte. DEX '09
etimologie:
- furiș DEX '09 DEX '98