2 intrări

5 definiții

furgăsire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: furgăsi] (Fam) Furgăseală.

furgăsi vt [At: SANDU-ALDEA, SĂM. II, 823 / Pzi: ~sesc / E: ctm fura + găsi] (Fam) A șterpeli.

FURGĂSÍ vb. v. fura, însuși, sustrage.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

furgăsi vb. v. FURA. ÎNSUȘI. SUSTRAGE.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

furgăsi, furgăsesc v. t. (glum., iron.) a fura

Intrare: furgăsi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • furgăsi
  • furgăsire
  • furgăsit
  • furgăsind
singular plural
  • furgăsește
  • furgăsiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • furgăsesc
(să)
  • furgăsesc
  • furgăseam
  • furgăsii
  • furgăsisem
a II-a (tu)
  • furgăsești
(să)
  • furgăsești
  • furgăseai
  • furgăsiși
  • furgăsiseși
a III-a (el, ea)
  • furgăsește
(să)
  • furgăsească
  • furgăsea
  • furgăsi
  • furgăsise
plural I (noi)
  • furgăsim
(să)
  • furgăsim
  • furgăseam
  • furgăsirăm
  • furgăsiserăm
  • furgăsisem
a II-a (voi)
  • furgăsiți
(să)
  • furgăsiți
  • furgăseați
  • furgăsirăți
  • furgăsiserăți
  • furgăsiseți
a III-a (ei, ele)
  • furgăsesc
(să)
  • furgăsească
  • furgăseau
  • furgăsi
  • furgăsiseră
Intrare: furgăsire
furgăsire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • furgăsire
  • furgăsirea
plural
  • furgăsiri
  • furgăsirile
genitiv-dativ singular
  • furgăsiri
  • furgăsirii
plural
  • furgăsiri
  • furgăsirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)