3 definiții pentru furcitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

furcitu sf [At: CDDE, nr. 693 / V: fur~ / Pl: ~ri / E: ns cf furcătură, înfurcitură] 1 (Pop) Căpiță de fân mai mare decât cele obișnuite. 2 (Pop) Grămadă mare de fân. 3 (Reg) Colibă la stână unde se adăpostesc de soare și de ploaie cei care mulg oile. 4 (Îrg; îf fârcitură) Bifurcare.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

furcitúră, furcituri, (fărcitură, fârcitură), s.f. – 1. Căpiță mare de fân: „Nevasta s-o urcat pe fârcitură și Vasile, de jos, îi dădea fânul cu furca, până ce au gătat fârcitura” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 136). 2. Bifurcație; cruce de drum. ♦ (top.) Furciturile, munte în Dragomirești (Papahagi, 1925). ♦ Atestat sec. XVI (Mihăilă, 1974). – Cf. furcătură „bifurcare”, înfurcitură (MDA).

furcitúră, -i, s.f. – 1. Căpiță mare de fân. 2. Bifurcație; cruce de drum. (top.) Furciturile, munte în Dragomirești (Papahagi 1925). – Cf. furcătură.

Intrare: furcitură
furcitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • furcitură
  • furcitura
plural
  • furcituri
  • furciturile
genitiv-dativ singular
  • furcituri
  • furciturii
plural
  • furcituri
  • furciturilor
vocativ singular
plural