3 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FONDATÓR, -OÁRE, fondatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care fondează ceva; întemeietor, ctitor. [Var.: fundatór, -oáre adj., s. m. și f.] – Din fr. fondateur.

FUNDATÓR, -OÁRE adj., s. m. și f. v. fondator.

FUNDATÓR, -OÁRE adj., s. m. și f. v. fondator.

fondator, ~oare [At: DEX / V: fun~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr fondateur] 1-2 smf, a (Persoană) care fundează ceva Si: ctitor, întemeietor.

fundator, ~oare smf, a vz fondator

fundătoare sf [At: DAMÉ / Pl: ~ori / E: fund + -(ă)toare] (Pop) Despărțitură din scânduri care delimitează partea din față și cea din spate a carului Si: fund (6).

FONDATÓR, -OÁRE, fondatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care fundează ceva: întemeietor, ctitor. [Var.: fundatór, -oáre adj., s. m. și f.] – Din fr. fondateur.

FONDATÓR, -OÁRE, fondatori, -oare, s. m. și f. (Și în forma fundator) Persoană care fundează ceva; întemeietor, ctitor. Fundatorii au lăsat mănăstirilor avutul lor. ODOBESCU, S. II 45. Lîngă biserica aceasta e mormîntul monahului Chirii Carp, unul din ostenitorii și fundatorii ei. NEGRUZZI, S. I 215. ◊ (Adjectival) Membru fondator. – Variantă: fundator, -oáre s. m. și f.

FUNDATÓR, -OÁRE adj. v. fondator.

FONDATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care fondează ceva; întemeietor; ctitor. [Var. fundator, -oare s.m.f. / cf. fr. fondateur].

FUNDATÓR, -OÁRE s.m. și f. v. fondator.

FONDATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care fundează ceva; întemeietor; ctitor. (< fr. fondateur)

FONDATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care a fondat ceva; întemeietor. /<fr. fondateur

FUNDĂTOÁRE ~óri f. Fiecare dintre cele două piese de lemn care astupă capetele coșului unei căruțe. /fund + suf. ~ătoare

*fundatór, -oáre adj. și s. Întemeĭetor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fondatór adj. m., s. m., pl. fondatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. fondatoáre

fondatór adj. m., s. m., pl. fondatóri; f. sg. și pl. fondatoáre, g.-d. sg. art. fondatoárei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FONDATÓR s. 1. ctitor, întemeietor, (înv.) așezător, (înv. fig.) urzitor. (~ al unui așezământ.) 2. v. întemeietor.

FONDATOR s. 1. ctitor, întemeietor, (înv.) așezător, (înv. fig.) urzitor. (~ al unui așezămînt.) 2. creator, făuritor, întemeietor, (înv.) tocmitor. (~ de școală.)

Intrare: fondatoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fondatoare
  • fondatoarea
plural
  • fondatoare
  • fondatoarele
genitiv-dativ singular
  • fondatoare
  • fondatoarei
plural
  • fondatoare
  • fondatoarelor
vocativ singular
  • fondatoare
  • fondatoareo
plural
  • fondatoarelor
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fundatoare
  • fundatoarea
plural
  • fundatoare
  • fundatoarele
genitiv-dativ singular
  • fundatoare
  • fundatoarei
plural
  • fundatoare
  • fundatoarelor
vocativ singular
  • fundatoare
  • fundatoareo
plural
  • fundatoarelor
Intrare: fondator (adj.)
fondator1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fondator
  • fondatorul
  • fondatoru‑
  • fondatoare
  • fondatoarea
plural
  • fondatori
  • fondatorii
  • fondatoare
  • fondatoarele
genitiv-dativ singular
  • fondator
  • fondatorului
  • fondatoare
  • fondatoarei
plural
  • fondatori
  • fondatorilor
  • fondatoare
  • fondatoarelor
vocativ singular
plural
fundator1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fundator
  • fundatorul
  • fundatoru‑
  • fundatoare
  • fundatoarea
plural
  • fundatori
  • fundatorii
  • fundatoare
  • fundatoarele
genitiv-dativ singular
  • fundator
  • fundatorului
  • fundatoare
  • fundatoarei
plural
  • fundatori
  • fundatorilor
  • fundatoare
  • fundatoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: fundătoare
fundătoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fundătoare
  • fundătoarea
plural
  • fundători
  • fundătorile
genitiv-dativ singular
  • fundători
  • fundătorii
plural
  • fundători
  • fundătorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fondator, -oare fondatoare fondator (2) fundatoare fundator (2)

  • 1. (Persoană) care fondează ceva.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: ctitor, -ă întemeietor, -oare 3 exemple
    exemple
    • Fundatorii au lăsat mănăstirilor avutul lor. ODOBESCU, S. II 45.
      surse: DLRLC
    • Lîngă biserica aceasta e mormîntul monahului Chirii Carp, unul din ostenitorii și fundatorii ei. NEGRUZZI, S. I 215.
      surse: DLRLC
    • Membru fondator.
      surse: DLRLC

etimologie: