15 definiții pentru fundament

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FUNDAMENT, fundamente, s. n. 1. Element de construcție sau ansamblu de astfel de elemente prin intermediul cărora se sprijină o construcție, o lucrare etc.; fundație, bază, temelie. ♦ Placă de metal a preselor de imprimat, pe care se așază formele tipografice; planșetă de lemn pe care se păstrează sau se transportă formele tipografice. 2. Fig. Element care servește de sprijin, pe care se întemeiază ceva; bază, temei, temelie. – Din fr. fondement, lat. fundamentum.

FUNDAMENT, fundamente, s. n. 1. Element de construcție sau ansamblu de astfel de elemente prin intermediul cărora se sprijină o construcție, o lucrare etc.; fundație, bază, temelie. ♦ Placă de metal a preselor de imprimat, pe care se așază formele tipografice; planșetă de lemn pe care se păstrează sau se transportă formele tipografice. 2. Fig. Element care servește de sprijin, pe care se întemeiază ceva; bază, temei, temelie. – Din fr. fondement, lat. fundamentum.

fundament sn [At: CANTEMIR, HR. 263 / V: (înv) ~dământ (Pl: ~dământuri) / Pl: ~e / E: fr fondement, lat fondamentum] 1 Element de construcție sau ansamblu de astfel de elemente prin intermediul cărora se sprijină o construcție, o lucrare etc. Si: bază (1), fundație (1), temelie. 2 Placă de metal a preselor de imprimat, pe care se așază formele tipografice. 3 Planșetă de lemn pe care se păstrează sau se transportă formele tipografice. 4 (Fig) Element care servește de sprijin, pe care se bazează ceva Si: bază (4), temei, temelie. 5 (Liv) Cauză. 6 (Liv) Motiv bine întemeiat. 7 (Flz) Ansamblu de postulate ale unui sistem.

FUNDAMENT, fundamente, s. n. 1. Element de construcție sau ansamblu de astfel de elemente, prin intermediul căruia se sprijină o construcție sau o mașină pe teren; fundație. V. temelie. A săpa fundamentul unei clădiri. ♦ (Tipogr.) Placă de metal a preselor de imprimat, pe care se așază formele tipografice; planșetă de lemn pe care se păstrează sau se transportă formele tipografice. 2. Fig. Element care servește de sprijin, pe care se întemeiază ceva; bază, temei. Ea [revoluția] n-a avut de fundament nici vreo neînțelegere generală sau vreo conjurațiune. GHICA, A. 121.

FUNDAMENT s.n. 1. Temelie, fundație, bază. ♦ Placă de metal la presele de imprimat pe care se pun formele tipografice. 2. (Fig.) Element pe care se întemeiază ceva; bază, temei, temelie. [Pl. -te, -turi, var. fondament s.n. / < lat. fundamentum, cf. fr. fondement].

FUNDAMENT s. n. 1. temelie a unei construcții, fundație. ◊ placă de metal la presele de imprimat pe care se pun formele tipografice. 3. (fig.) element pe care se întemeiază ceva; bază, temei. (< fr. fondement, lat. fundamentum)

FUNDAMENT ~e n. 1) Totalitate a elementelor de rezistență, pe care se sprijină o construcție; temelie; bază. 2) poligr. Placă de metal la presa de imprimat, pe care se așază formele tipografice. 3) fig. Ansamblu de idei pe care se întemeiază o concepție sau o viziune; bază. ~ științific. /<fr. fondement, lat. fundamentum

fundament n. 1. temelie, zidărie ce formează baza unei clădiri; 2. ceeace servă de bază: fundamentul moralei; 3. fig. cauză, motiv: svon fără fundament.

*fundamént n., pl. e (lat. fundamentum). Bază, temelie, partea vîrîtă în pămînt cu care se începe și pe care stă o construcțiune. Fig. Temeĭ, sprijin, baza principală: justiția e fundamentu statelor. Cauză, motiv: acuzațiune fără fundament.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fundament s. n., pl. fundamente

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FUNDAMENT s. 1. v. fundație. 2. (TIPOGR.) (rar) zațbret. 3. v. bază. 4. bază, esență, temei, temelie, (înv.) cap. (~ul teoriei sale.)

FUNDAMENT s. 1. bază, fundație, temelie, (rar) substrucție, (prin Munt.) arca, (înv.) rădăcină, temei. (~ unei construcții.) 2. (TIPOGR.) (rar) zațbret. 3. bază, principiu, temei. (Materia ca ~ al existenței.) 4. bază, esență, temei, temelie, (înv.) cap. (~ teoriei sale.)

Intrare: fundament
fundament1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fundament
  • fundamentul
  • fundamentu‑
plural
  • fundamente
  • fundamentele
genitiv-dativ singular
  • fundament
  • fundamentului
plural
  • fundamente
  • fundamentelor
vocativ singular
plural
fondament substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fondament
  • fondamentul
  • fondamentu‑
plural
  • fondamente
  • fondamentele
genitiv-dativ singular
  • fondament
  • fondamentului
plural
  • fondamente
  • fondamentelor
vocativ singular
plural
fundament2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fundament
  • fundamentul
  • fundamentu‑
plural
  • fundamenturi
  • fundamenturile
genitiv-dativ singular
  • fundament
  • fundamentului
plural
  • fundamenturi
  • fundamenturilor
vocativ singular
plural
fundământ
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fundament, fundamentesubstantiv neutru

  • 1. Element de construcție sau ansamblu de astfel de elemente prin intermediul cărora se sprijină o construcție, o lucrare etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote A săpa fundamentul unei clădiri. DLRLC
    • 1.1. Placă de metal a preselor de imprimat, pe care se așază formele tipografice; planșetă de lemn pe care se păstrează sau se transportă formele tipografice. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: zațbret
  • 2. figurat Element care servește de sprijin, pe care se întemeiază ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Ea [revoluția] n-a avut de fundament nici vreo neînțelegere generală sau vreo conjurațiune. GHICA, A. 121. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.