O definiție pentru functiv


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

functív adj. m., pl. functívi; f. sg. functívă, pl. functíve

Intrare: functiv
functiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • functiv
  • functivul
  • functivu‑
  • functi
  • functiva
plural
  • functivi
  • functivii
  • functive
  • functivele
genitiv-dativ singular
  • functiv
  • functivului
  • functive
  • functivei
plural
  • functivi
  • functivilor
  • functive
  • functivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)