fumigație sf [At: ODOBESCU, S. II, 293 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr fumigation, lat fumigatio] 1 Tehnică de dezinfecție și dezinsecție care constă în producerea de fum sau vapori prin combustia unor anumite substanțe. 2 (Lpl) Ritual religios străvechi constând în afumarea locului de cult (în special a altarului) cu plante sau substanțe aromate, arse lent, ca o formă de sacrificiu pentru divinitate. 3 Parfumare a aerului într-un spațiu închis prin arderea unor rășini, substanțe parfumate etc. 4 (Med) Expunere a corpului sau a unei părți a corpului la fumul sau vaporii degajați de unele produse medicamentoase supuse combustiei.