2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fumări [At: STANCU, D. 19 / Pzi: ~resc / E: fum + -ări] (Pop) 1 vi A fumega. 2 vt A afuma.

FUMĂRÍ, fumăresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A afuma. Toamna se duceau, fumăreau stupii, storceau mierea din faguri. STANCU, D. 21.

Intrare: fumărire
fumărire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fumărire
  • fumărirea
plural
  • fumăriri
  • fumăririle
genitiv-dativ singular
  • fumăriri
  • fumăririi
plural
  • fumăriri
  • fumăririlor
vocativ singular
plural
Intrare: fumări
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fumări
  • fumărire
  • fumărit
  • fumăritu‑
  • fumărind
  • fumărindu‑
singular plural
  • fumărește
  • fumăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fumăresc
(să)
  • fumăresc
  • fumăream
  • fumării
  • fumărisem
a II-a (tu)
  • fumărești
(să)
  • fumărești
  • fumăreai
  • fumăriși
  • fumăriseși
a III-a (el, ea)
  • fumărește
(să)
  • fumărească
  • fumărea
  • fumări
  • fumărise
plural I (noi)
  • fumărim
(să)
  • fumărim
  • fumăream
  • fumărirăm
  • fumăriserăm
  • fumărisem
a II-a (voi)
  • fumăriți
(să)
  • fumăriți
  • fumăreați
  • fumărirăți
  • fumăriserăți
  • fumăriseți
a III-a (ei, ele)
  • fumăresc
(să)
  • fumărească
  • fumăreau
  • fumări
  • fumăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fumări

etimologie: