2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FULGUÍT s. n. Faptul de a fulgui; fulguială, fulguire. – V. fulgui.

FULGUÍT s. n. Faptul de a fulgui; fulguială, fulguire. – V. fulgui.

fulguit2, ~ă a [At: MDA ms / P: ~gu-it / Pl: ~iți, ~e / E: fulgui] (Rar) Care a fost expus fulguirii.

fulguit1 sns [At: DA / E: fulgui] Fulguială.

FULGUÍ, pers. 3 fulguiește, vb. IV. Intranz. A ninge cu fulgi rari. – Fulg + suf. -ui.

FULGUÍ, pers. 3 fulguiește, vb. IV. Intranz. A ninge cu fulgi rari. – Fulg + suf. -ui.

fulgui vi [At: I. NEGRUZZI, S. I, 338 / P: ~gu-i / Pzi: 3 ~ește / E: fulg + -ui] A ninge cu fulgi rari Cf a fufula.

FULGUÍ, pers. 3 fulguiește, vb. IV. Intranz. impers. A ninge cu fulgi rari. Vîntul duduie în horn. Afară fulguiește mereu. VLAHUȚĂ, O. A. II 57. ◊ Fig. (Cu precizarea subiectului) Fetele în sărbătoare, Fulguiesc ca o ninsoare Pe verdeață, în cîmpii. BELDICEANU, P. 56.

A FULGUÍ pers. 3 ~iéște intranz. 1) A ninge cu fulgi rari. 2) fig. A se mișca asemenea unor fulgi. [Sil. -gu-i] / fulg + suf. ~ui

fulguì v. a ninge rar, a cădea fulgi de zăpadă.

fúlguĭ și -ĭésc v. intr. (d. fulg). Ning rar numaĭ cu cîțĭ-va fulgĭ. V. impers. Fulguĭe de ninsoare (Sov. 245).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fulguí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. fulguiéște, imperf. 3 sg. fulguiá; conj. prez. 3 sg. să fulguiáscă

fulguí vb., ind. prez. 3 sg. fulguiéște, imperf. 3 sg. fulguiá; conj. prez. 3 sg. fulguiáscă

fulgui (ind. prez. 3 sg. fulguie)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FULGUÍT s. v. fulguială.

FULGUIT s. (MET.) fulguială, fulguire, (Munt. și Olt.) prășcău. (A început o ploaie amestecată cu ~.)

Intrare: fulguit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fulguit
  • fulguitul
  • fulguitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • fulguit
  • fulguitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: fulgui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fulgui
  • fulguire
  • fulguit
  • fulguitu‑
  • fulguind
  • fulguindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • fulguiește
(să)
  • fulguiască
  • fulguia
  • fulgui
  • fulguise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fulguit

etimologie:

  • vezi fulgui
    surse: DEX '98 DEX '09

fulgui

  • 1. A ninge cu fulgi rari.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Vîntul duduie în horn. Afară fulguiește mereu. VLAHUȚĂ, O. A. II 57.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat A se mișca asemenea unor fulgi.
      surse: NODEX un exemplu
      exemple
      • Fetele în sărbătoare, Fulguiesc ca o ninsoare Pe verdeață, în cîmpii. BELDICEANU, P. 56.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Fulg + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09