fuituit¹ sns [At: MDA ms / P: ~tu-it / V: foi~, foitoit / E: fuitui] (Reg) 1-3 Fuituire (1-3).

fuituit², ~ă a [At: DA ms / P: ~tu-it / V: foi~, foitoit / Pl: ~iți, ~e / E: fuitui] (Reg) 1 Îndesat². 2 Sugrumat². 3 Sufocat prin astuparea căilor respiratorii.

foitoi v vz fuitui

foitoit¹ sn vz fuituit¹

foitoit², ~ă a vz fuituit²$

foitui v vz fuitui

foituit¹ sn vz fuituit¹

foituit², ~ă a vz fuituit²

fuitui vt [At: VICIU, GL. / V: foi~, fult~, foitoi, furt~ / Pzi: ~esc / E: mg fojtani] (Trs; mgm) 1 A îndesa. 2 (Îf foitui) A sugruma. 3 (Îf foitui) A sufoca prin astuparea căilor respiratorii.

fuituială sf [At: NEGRUZZI, S. I, 11 / P: ~tu-ia~ / V: fult~, furt~ / Pl: ~ieli / E: fuitui + -eală] 1 (Îrg) Material folosit în exploatările miniere la astuparea găurilor de mină. 2 (Înv) Umplutură făcută din câlți, cârpe, hârtie, care se băga în pușcă sau în pistol peste alice sau peste pulbere.

fultui v vz fuitui

furtui¹ v vz fuitui

fuĭtuĭálă, fuĭtuĭésc, V. fult-.

fultuĭésc și fuĭtuĭésc v. tr. (ung. fojtani, a. î.). Trans. Îndes, îndop.^[1]

fuitui, fuituiesc, vb. IV (reg., înv.) a îndesa.