VTORI num. ord. (în Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova, precedând un titlu sau un rang boieresc) Al doilea. Vtori logofăt. [Var.: ftori num. ord.] – Din bg. vtori.

vtori ain vz ftori-

vtori adj.invar. (în Ev. Med., în Țările Rom.; precedă un titlu sau un rang boieresc) Al doilea. Vtori spătarul îl încinsese cu sabia cea împărătească (E. BAR.). ◊ Vtori logofăt v. logofăt. • /<slav. въторъ, въторꙑн.

VTORI- num. ord. v. ftori-.

vtóri, V. ftori.

FTORI- num. ord. v. vtori.

ftor ain vz ftori

ftore ain vz ftori

ftori ain [At: N. COSTIN, ap. LET². II, 18/11/ V: ftor, ftore, vt~, vtorii / E: vsl вътории] (Înv) Element de compunere utilizat înaintea numelor de funcții, ranguri, cu semnificația: 1-2 Al doilea (în rang).

vtorii ain vz ftori-

FTORI- (Înv.) Element de compunere care, întrebuințat înaintea numelor de funcții, însemna „al doilea” (în rang). Ftori-logofăt, ftori-stolnic. [Var.: vtori] – Din bg. vtori.

ftori adv. od. de rangul al doilea: calemul armășiei cu ftori și treti armași FIL. [Slav. VŬTORIĬ, al doilea].

ftóri și vtóri (vsl. vŭtóryĭ). Vechĭ. O particulă care se punea înaintea numelor de funcțiunĭ și însemna „al doilea, secund, sub-”: ftori-vistier.

ftori- adj. – Al doilea. – Var. vtori. Sl. vŭtoryi. Sec. XVII, înv. Se folosea numai în compunere cu anumite nume de funcții sau meserii, pentru a indica ucenicul, calfa. Nu a avut decît circulație pur administrativă.