2 intrări
22 de definiții
din care- explicative (12)
- morfologice (4)
- relaționale (4)
- enciclopedice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FRUNTARIE s. f. v. frontieră.
FRUNTARIE s. f. v. frontieră.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de zaraza_joe
- acțiuni
fruntarie sf vz frontieră
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FRUNTARIE, fruntarii, s. f. (Mai ales la pl.; învechit și arhaizant) Frontieră. Dezbateri se încing atît aci cît și în afară din fruntarii. MACEDONSKI, O. IV 119. Bătaia avu loc pe fruntaria celor două țări. CARAGIALE, O. III 139. ◊ Fig. Departe-n șesuri Ziua alungată Lîngă reci fruntarii alergarea-și curmă. TOPÎRCEANU, S. A. 28.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*fruntárie f. (d. frunte, după frontieră). Rar. Frontieră.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FRONTIERĂ, frontiere, s. f. Linie naturală sau convențională care desparte teritoriul unui stat de teritoriul altor state sau de întinderi de apă care nu fac parte din teritoriul său; graniță, hotar. [Pr.: -ti-e-. – Var.: (înv.) fruntarie s. f.] – Din fr. frontière.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FRONTIERĂ, frontiere, s. f. Linie naturală sau convențională care desparte teritoriul unui stat de teritoriul altor state sau de întinderi de apă care nu fac parte din teritoriul său; graniță, hotar. [Pr.: -ti-e-. – Var.: (înv.) fruntarie s. f.] – Din fr. frontière.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de zaraza_joe
- acțiuni
frontieră sf [At: MAIORESCU, D. IV, 390 / P: ~ti-e~ / V: (înv) fruntarie / Pl: ~re / E: frontièrei] 1 Linie naturală sau convențională care desparte teritoriul unui stat de teritoriul altor state sau de întinderi de apă care nu fac parte din teritoriul său Si: graniță, hotar. 2 (Fig) Limită între două lucruri diferite. 3 (Fig; mpl) Ceea ce delimiteză un câmp de acțiune, un domeniu. 4 (Mat) Mulțime de elemente care limitează un domeniu.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FRONTIERĂ, frontiere, s. f. Limită între două țări; graniță, hotar. Viză pentru trecerea frontierei. – Pronunțat: -ti-e-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FRONTIERĂ s.f. 1. Hotar între state; graniță. 2. (Mat.) Mulțime de elemente care limitează un domeniu. [Pron. -ti-e-. / < fr. frontière].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FRONTIERĂ s. f. 1. linie naturală sau convențională care delimitează teritoriul unui stat; graniță. 2. (fig.) limită. 3. (mat.) mulțime de elemente care limitează un domeniu. (< fr. frontière)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
FRONTIERĂ ~e f. Linie de demarcație naturală sau convențională care desparte diferite țări; graniță; hotar. [G.-D. frontierei; Sil. -ti-e-] /<fr. frontiere
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
frontieră f. graniță, hotar.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
frontiéră f., pl. e (fr. frontière, it. frontiera. V. frunte). Hotar, limită între țărĭ, fruntarie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
frontieră (desp. -ti-e-) s. f., g.-d. art. frontierei; pl. frontiere
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
frontieră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. frontierei; pl. frontiere
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
frontieră s. f. (sil. -ti-e-), g.-d. art. frontierei; pl. frontiere
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
obelisc-frontieră s. n. (sil. -ti-e-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FRUNTARIE s. v. frontieră, graniță, hotar, limită teritorială.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fruntarie s. v. FRONTIERĂ. GRANIȚĂ. HOTAR. LIMITĂ TERITORIALĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FRONTIERĂ s. graniță, hotar, limită teritorială, (înv. și pop.) margine, (înv.) confinii (pl.), cordon, fruntarie, miezuină. (~ a unui stat.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FRONTIERĂ s. graniță, hotar, limită teritorială, (înv. și pop.) margine, (înv.) confinii (pl.), cordon, fruntarie, miezuină. (~ a unui stat.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
FRONTIÉRĂ (< fr.) s. f. 1. (Dr.) Linie naturală sau convențională trasată între diferite puncte de pe suprafața globului, care delimitează teritoriul unui stat de teritoriul altui stat, de marea liberă, de spațiul cosmic (în înălțime). F. delimitează juridic cadrul în care statul își exercită suveranitatea sa deplină și exclusivă. F. de stat sunt inviolabile, ca și teritoriul de stat, respectarea lor fiind o condiție sine qua non a promovării unor relații normale, de cooperare și securitate între state. ◊ (EC.) F. vamală = limită până la care se aplică regimul vamal al unui stat sau al unei uniuni vamale; ea poate să nu coincidă cu cea națională, în cazul în care anumite porțiuni din teritoriul național (porturi, zone libere) sunt exceptate de la aplicarea regimului vamal sau în cazul uniunilor vamale. 2. (MAT.) Frontiera unei mulțimi = mulțimea punctelor cu proprietatea că orice vecinătate a lor conține puncte din mulțime și din complementara sa.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MEDICI FĂRĂ FRONTIERE, asociație nonguvernamentală, fondată în 1971, formată din medici și personal auxiliar, având ca scop acordarea de asistență medicală unor populații care au ori au avut de suferit de pe urma războaielor sau a unor calamități naturale.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: fron-ti-e-ră
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
fruntarie, fruntariisubstantiv feminin
-
- Dezbateri se încing atît aci cît și în afară din fruntarii. MACEDONSKI, O. IV 119. DLRLC
- Bătaia avu loc pe fruntaria celor două țări. CARAGIALE, O. III 139. DLRLC
- Departe-n șesuri Ziua alungată Lîngă reci fruntarii alergarea-și curmă. TOPÎRCEANU, S. A. 28. DLRLC
-
frontieră, frontieresubstantiv feminin
- 1. Linie naturală sau convențională care desparte teritoriul unui stat de teritoriul altor state sau de întinderi de apă care nu fac parte din teritoriul său. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Viză pentru trecerea frontierei. DLRLC
-
- 2. Limită. MDN '00sinonime: limită
- 3. Mulțime de elemente care limitează un domeniu. DN
etimologie:
- frontière DEX '09 DEX '98 DN