2 definiții pentru fruntășime


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fruntășime sf [At: SBIERA, F. S. 148 / Pl: ~mi / E: fruntaș + -ime] (Înv; nob) Elită.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fruntășíme s.f. (înv.) totalitatea fruntașilor.

Intrare: fruntășime
fruntășime substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fruntășime
  • fruntășimea
plural
genitiv-dativ singular
  • fruntășimi
  • fruntășimii
plural
vocativ singular
plural