7 definiții pentru frontalitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRONTALITÁTE s. f. (În sintagma) Legea frontalității = canon în sculptura antică prin care se impunea reprezentarea din față și strict simetrică a corpului în raport cu planul median ce trece prin șaua nasului, stern și ombilic. – Din fr. frontalité.

frontalitate sf [At: DEX / E: fr frontalité] (Est; îs) Legea ~tății Canon în sculptura arhaică prin care se impunea reprezentarea din față și strict simetrică a corpului în raport cu planul median ce trece prin șaua nasului, stern și ombilic.

FRONTALITÁTE s. f. (În sintagma) Legea frontalității = canon în sculptura arhaică prin care se impunea reprezentarea din față și strict simetrică a corpului în raport cu planul median ce trece prin șaua nasului, stern și ombilic. – Din fr. frontalité.

FRONTALITÁTE s.f. Principiu fundamental în sculptura antică, care cerea reprezentarea din față și strict simetrică a corpului uman. [Cf. fr. frontalité].

FRONTALITÁTE s. f. principiu fundamental în sculptura și pictura antică, care cerea reprezentarea din față și strict simetrică a corpului uman. (< fr. frontalité)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

frontalitáte s. f., g.-d. art. frontalitắții

frontalitáte s. f., g.-d. art. frontalității

Intrare: frontalitate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frontalitate
  • frontalitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • frontalități
  • frontalității
plural
vocativ singular
plural

frontalitate

  • 1. (în) sintagmă Legea frontalității = canon în sculptura antică prin care se impunea reprezentarea din față și strict simetrică a corpului în raport cu planul median ce trece prin șaua nasului, stern și ombilic.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: