2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRÍDERIC, friderici, s. m. Monedă de aur prusiană, care a circulat și în Țările Române în prima jumătate a sec. XIX. – Din germ. Friedrichs[dor].

frideric sm [At: DEX / Pl: ~ici / E: ger Friedrichs(dor)] Monedă de aur prusiană, care a circulat și în țările românești în prima jumătate a sec. XIX.

FRÍDERIC, friderici, s. m. Monedă de aur prusiană, care a circulat și în țările românești în prima jumătate a sec. XIX. – Din germ. Friedrichs[dor].

Frideric m. numele mai multor împărați ai Germaniei: FRIDERIC I (Barbarossa), luptă contra papilor și a Italiei, se înnecă în Cilicia pe timpul celei d’a treia cruciate (1152-1190); FRIDERIC II, excomunicat de Grigorie IX (1194-1250).

Frideric m. numele a 5 electori de Saxonia.

Frideric m. numele mai multor regi ai Prusiei: FRIDERIC-WILHELM, elector de Brandeburg, fundatorul puterii prusiene (1630-1688); fiul său FRIDERIC I primi titlul de rege în 1701 și muri la 1713; FRIDERIC-WILHELM I fiul celui precedent, cuceri Pomerania (1713-1740); FRIDERIC II (cel Mare), cuceri Silezia și luă o parte a Poloniei (1712-1786); FRIDERIC-WILHELM II, organiză coalițiunea în contra Franței (1786-1797); FRIDERIC-WILHELM III, învins și spoliat de Napoleon I (1797-1840); FRIDERIC-WILHELM IV, abdică în favoarea fratelui său Wilhelm I (1795-1861); FRIDERIC III, fiul lui Wilhelm I, muri după trei luni de domnie (1831-1888).

Frideric m. numele mai multor regi ai Danemarcei, dintre cari ultimul, FRIDERIC VIII, fiul lui Cristian IV, născut în 1843, se urcă pe tron în 1906 și muri în 1912.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: Frideric
Frideric
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: frideric
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frideric
  • fridericul
  • fridericu‑
plural
  • friderici
  • fridericii
genitiv-dativ singular
  • frideric
  • fridericului
plural
  • friderici
  • fridericilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

frideric

  • 1. Monedă de aur prusiană, care a circulat și în Țările Române în prima jumătate a secolului XIX.
    surse: DEX '09

etimologie: