opțiuni
  • info

2 intrări

8 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

frichinit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: frichini] (Reg) 1 Frecat2 (3). 2 Masat2. 3 Care se fâțâie. 4 Sâcâit2.

frichinit1 sn [At: MDA ms / E: frichini] (Reg) 1-5 Frichinire (1-5).

FRICHINI, frichinesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. A se mișca încoace și încolo fără rost; a se fâțâi. 2. Tranz. A purta de colo până colo pe cineva, a sâcâi. – Et. nec.

FRICHINI, frichinesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. A se mișca încoace și încolo fără rost; a se fâțâi. 2. Tranz. A purta de colo până colo pe cineva, a sâcâi. – Et. nec.

frichini [At: M.I. CARAGIALE, C. 122 / Pzi: ~nesc / E: nct] (Reg) 1-2 vtr A (se) freca (3-4). 3 vtr A-(și) face un masaj. 4 vr A se spăla îndelung. 5 vr A se fâțâi. 6 vt A purta de colo până colo pe cineva Si: a sâcăi.

frichinésc v. tr. (cp. cu frec). Munt. Fam. Frec mult și des. Fig. Ĭaŭ la cercetare, trag la răspundere. V. refl. Mă fîțîĭ. – Și sfrichidesc în Mold. sud: doŭă note ascuțite pe care (muzicantul) le sfrichidea un ceas (D. Zanf. Tănase Scat.). V. surchidesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

frichini (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frichinesc, 3 sg. frichinește, imperf. 1 frichineam; conj. prez. 1 sg. să frichinesc, 3 să frichinească

frichini (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frichinesc, imperf. 3 sg. frichinea; conj. prez. 3 să frichinească

frichini vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frichinesc, imperf. 3 sg. frichinea; conj. prez. 3 sg. și pl. frichinească

Intrare: frichinit
frichinit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frichinit
  • frichinitul
  • frichinitu‑
  • frichinită
  • frichinita
plural
  • frichiniți
  • frichiniții
  • frichinite
  • frichinitele
genitiv-dativ singular
  • frichinit
  • frichinitului
  • frichinite
  • frichinitei
plural
  • frichiniți
  • frichiniților
  • frichinite
  • frichinitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: frichini
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • frichini
  • frichinire
  • frichinit
  • frichinitu‑
  • frichinind
  • frichinindu‑
 singular plural
  • frichinește
  • frichiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • frichinesc
 (să)
  • frichinesc
  • frichineam
  • frichinii
  • frichinisem
a II-a (tu)
  • frichinești
 (să)
  • frichinești
  • frichineai
  • frichiniși
  • frichiniseși
a III-a (el, ea)
  • frichinește
 (să)
  • frichinească
  • frichinea
  • frichini
  • frichinise
plural I (noi)
  • frichinim
 (să)
  • frichinim
  • frichineam
  • frichinirăm
  • frichiniserăm
  • frichinisem
a II-a (voi)
  • frichiniți
 (să)
  • frichiniți
  • frichineați
  • frichinirăți
  • frichiniserăți
  • frichiniseți
a III-a (ei, ele)
  • frichinesc
 (să)
  • frichinească
  • frichineau
  • frichiniră
  • frichiniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

frichini, frichinescverb

regional
  • 1. reflexiv A se mișca încoace și încolo fără rost; a se fâțâi. DEX '09 DEX '98
    sinonime: fâțâi
  • 2. tranzitiv A purta de colo până colo pe cineva. DEX '09 DEX '98
    sinonime: sâcâi
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.