FREN(O)-, -FRENIE elem. 1. „membrană, diafragmă”. 2. „minte, inteligență, spirit”. (< fr. phrén/o/-, -phrénie, cf. gr. phren)

-FRENIE elem. fren(o)-.

FRENO-₁ „membrană, diafragmă”. ◊ gr. phren, phrenos „diafragmă” > fr. phréno-, germ. id., engl. id., it. freno- > rom. freno-. □ ~colopexie (v. colo-₁, v. -pexie), s. f., fixare chirurgicală la diafragmă a unghiului stîng al colonului căzut; ~ptoză (v. -ptoză), s. f., cădere patologică a părții centrale a diafragmei; ~tomie (v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a diafragmei.

FRENO-₂ „gîndire, minte, inteligență”. ◊ gr. phren, phrenos „minte, spirit” > fr. phréno-, germ. id., engl. id. > rom. freno-. □ ~cardie (v. -cardie), s. f., sindrom funcțional în nevrozele cardiace, caracterizat prin senzații de strîngere precordială, tulburări respiratorii și prin stări obsesive; ~lepsie (v. -lepsie), s. f., nume generic pentru ideile prevalente și pentru stările obsesive; ~logie (v. -logie₁), s. f., teorie neștiințifică potrivit căreia ar exista o corelație între conformația craniului și caracterul, facultățile psihice și intelectuale ale individului; ~patie (v. -patie), s. f., formă de alienație mintală.

FREN-, v. FRENO-₂. □ ~algie (v. -algie), s. f., dispoziție dureroasă și depresivă, întîlnită în melancolie.

-FREN „minte, gîndire”. ◊ gr. phren „spirit, inteligență” > fr. -phrine, germ. -phren > rom. -fren.

-FRENIE „minte, spirit, inteligență”. ◊ gr. phren „gîndire, inteligență” > fr. -phrénie, germ. id., it. -frenia, engl. -phrenia > rom. -frenie.