2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

frena vt [At: PARHON, B. 114/ Pzi: ~nez / E: fr freiner] (Frr) 1 A stopa. 2 A încetini. 3 A împiedica.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

a frená vb., ind. prez. 1 sg. frenéz

Intrare: frenare
frenare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frenare
  • frenarea
plural
  • frenări
  • frenările
genitiv-dativ singular
  • frenări
  • frenării
plural
  • frenări
  • frenărilor
vocativ singular
plural
Intrare: frena
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • frena
  • frenare
  • frenat
  • frenatu‑
  • frenând
  • frenându‑
singular plural
  • frenea
  • frenați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • frenez
(să)
  • frenez
  • frenam
  • frenai
  • frenasem
a II-a (tu)
  • frenezi
(să)
  • frenezi
  • frenai
  • frenași
  • frenaseși
a III-a (el, ea)
  • frenea
(să)
  • freneze
  • frena
  • frenă
  • frenase
plural I (noi)
  • frenăm
(să)
  • frenăm
  • frenam
  • frenarăm
  • frenaserăm
  • frenasem
a II-a (voi)
  • frenați
(să)
  • frenați
  • frenați
  • frenarăți
  • frenaserăți
  • frenaseți
a III-a (ei, ele)
  • frenea
(să)
  • freneze
  • frenau
  • frena
  • frenaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)