3 intrări

33 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRECÁT2, -Ă, frecați, -te, adj. (Despre unele alimente) Amestecat astfel încât să devină o masă omogenă și pufoasă. ♦ Curățat prin frecare. – V. freca.

FRECÁT2, -Ă, frecați, -te, adj. (Despre unele alimente) Amestecat astfel încât să devină o masă omogenă și pufoasă. ♦ Curățat prin frecare. – V. freca.

FRECÁT1 s. n. Faptul de a (se) freca.V. freca.

FRECÁT1 s. n. Faptul de a (se) freca.V. freca.

frecat2, ~ă [At: DA / Pl: ~ați, ~e / E: freca] 1 a (D. corpuri) Pe a cărui suprafață a fost mișcat în mod forțat și repetat un alt corp. 2 a (D. corpuri în mișcare) Aflat în contact cu alt corp. 3 a (D. corpul omenesc sau o parte a corpului omenesc) Peste care se trec degetele sau palmele cu mișcări repetate și apăsate Si: (reg) frichinit2 (1). 4 a (Pop) Scărpinat2. 5 a Fricționat2. 6 a Care este șters apăsând în toate direcțiile cu un corp aspru sau moale, pentru a i se îndepărta murdăria Si: curățat2. 7 a (D. obiecte) A cărui suprafață este lustruită prin presiunea exercitată de un corp abraziv în mișcare. 8 a (D. obiectele textile) Spălat cu insistență pentru a îndepărta petele de murdărie. 9 a (D. unele alimente) Amestecat îndelung, astfel încât să devină o masă omogenă și pufoasă. 10 a (Pfm) Bătut2. 11 a (Fam) Supus unor eforturi prea mari. 12 a (Fam) Examinat riguros. 13 sf (Trs) Șerbet.

frecat1 sns [At: IONESCU-BOTENI, S. N. 18 / E: freca] 1-11 Frecare (1, 4-13).

FRECÁT, -Ă, frecați, -te, adj. (Despre unele alimente) Amestecat astfel, îneît a devenit o masă omogenă și pufoasă. Fasole frecată. ♦ Curățat prin frecare. Podele frecate.

FRECÁT ~tă (~ți, ~te) (despre unele alimente) Care este amestecat până devine o pastă omogenă. /v. a freca

FRECÁ, frec, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca forțat pe suprafața unui corp cu care este în contact. 2. Tranz. A amesteca îndelung un aliment apăsând cu putere, pentru a obține o masă omogenă și pufoasă. ♦ A șterge un obiect apăsând în toate direcțiile cu un corp aspru sau moale pentru a-i îndepărta murdăria sau pentru a-l face să strălucească; a lustrui, a curăța. 3. Tranz. A frecționa. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A bate. ◊ Expr. A freca (cuiva) ridichea = a mustra pe cineva; a bate. ♦ A fi prea exigent, a obliga pe cineva la eforturi prea mari; a examina riguros. – Lat. fricare.

freca [At: DRĂGHICI, R. 67/6 / Pzi: frec, (reg) frăc / E: ml fricare] 1 vt A mișca forțat și repetat un corp pe suprafața altui corp. 2 vr (D. corpuri în mișcare) A se afla în contact cu alt corp. 3-4 vtr A efectua mișcări repetate cu degetele (sau cu palmele) pe corp sau pe o parte a corpului, apăsând Si: (reg) a (se) frichini (1-2). 5 vt (Îe) A-și ~ mâinile (de bucurie, de mulțumire etc.) A-și manifesta o stare sufletească (de bucurie, mulțumire etc.) prin gestul spontan de frecare a mâinilor. 6 vr (Îlav) Cât te-ai ~ la ochi Într-un timp foarte scurt Si: cât ai clipi (din ochi). 7 vr (Îe) A se ~ la ochi (de uimire) A fi foarte uimit. 8-9 vtr (Pop) A (se) scărpina. 10-11 vtr A (se) fricționa (1-2). 12-13 vtr A (se) șterge apăsând în toate direcțiile cu un corp aspru sau moale, pentru a îndepărta murdăria Si: a (se) curăța. 14 vt A lustrui suprafața unui obiect, supunând-o presiunii unui corp abraziv în mișcare. 15 vt (D. obiectele textile) A spăla cu insistență pentru a îndepărta petele de murdărie. 16 vt A amesteca îndelung un aliment apăsând cu putere, pentru a obține o masă omogenă și pufoasă. 17 vt (Pop; îe) A ~ pe cineva de gâlci A pune la punct pe cineva. 18 vt (Îae) A învăța minte pe cineva. 19 vt (Pfm) A bate. 20 vt (Pfm; îe) A ~ cuiva ridichea (la nas) A mustra pe cineva. 21 vt (Îae) A bate pe cineva. 22 vt (Fam) A fi prea exigent cu cineva, obligându-l la eforturi prea mari. 23 vt (Fam) A examina riguros pe cineva. 24 vt (Pfm; îe) A-și ~ coatele pe băncile școlii A face studii îndelungate. 25 vt (Fam; îe) A ~ menta (sau parul, mangalul) sau a o ~ A nu face nimic important (pretinzând însă că este foarte ocupat). 26 vt (Trv) A (și-)o ~ A se masturba.

FRECÁ, frec, vb. I. Tranz. 1. A mișca forțat un corp pe suprafața altui corp cu care este în contact. 2. A amesteca îndelung un aliment apăsând cu putere, pentru a obține o masă omogenă și pufoasă. ♦ A șterge un obiect apăsând în toate direcțiile cu un corp aspru sau moale pentru a-i îndepărta murdăria sau pentru a-l face să strălucească; a lustrui, a curăța. 3. A fricționa. 4. Fig. (Fam.) A bate. ◊ Expr. A freca (cuiva) ridichea = a mustra pe cineva; a bate. ♦ A fi prea exigent, a obliga pe cineva la eforturi prea mari; a examina riguros. – Din lat. fricare.

FRECÁ, frec, vb. I. Tranz. 1. (Uneori complementul e urmat de determinări introduse prin prep. «cu», arătînd instrumentul) A mișca forțat un corp pe suprafața altui corp cu care este în contact. Apucă un număr de spice, le frecă în palmă. CAMILAR, TEM. 207. Vitoria oftă și-și frecă domol ochii cu palmele, potrivindu-și broboada. SADOVEANU, B. 117. Găsește un buștihan putregăios, îl scobește cu ce poate și-i face urdiniș... îl freacă pe dinăuntru cu... buruiene mirositoare și prielnice albinelor. CREANGĂ, P. 238. Eu cămeșa i-am spălat, Cu sulcină o-am frecat, Și pe flori i-o am uscat. ALECSANDRI, P. P. 374. ◊ Expr. A-și freca mîinile = a-și trece mîinile de mai multe ori una peste cealaltă (pentru a se încălzi sau pentru a-și manifesta bucuria, satisfacția). Se duse la geam și privi afară, frecîndu-și încîntat mîinile. C. PETRESCU, C. V. 111. Deschideți iute, zise Ivan, tropăind și frecîndu-și mîinile. CREANGĂ, P. 309. ◊ Refl. Mieii să apropie... frecîndu-se cu lîna cea frumoasă și moale de hainele împăratului. RETEGANUL, P. II 32. Se frecau la ochi și se uitau în toate părțile. ISPIRESCU, L. 104. (Fig.) De 20 de ani, de cînd m-am tot frecat de păreții giudecătoriilor. ALECSANDRI, T. 257. (Expr.) Cît te-ai freca la ochi v. ochi.Refl. reciproc. Fig. A avea legături strînse, a veni în contact apropiat (unul cu altul). Romînii dintr-o parte și dintr-alta a Carpaților se frecară unii cu alții, își împărtășiră durerile. BĂLCESCU, O. II 212. 2. (Cu privire la unele alimente) A amesteca pentru a obține o masă omogenă și pufoasă. Freacă ouăle cu zahărul. ♦ (Cu privire la alte obiecte) A apăsa în toate direcțiile cu un corp (aspru sau moale) pentru a îndepărta murdăria sau pentru a face să strălucească; a șterge, a lustrui, a curăța. Se oferea... să-i frece parchetele. VLAHUȚĂ, O. A. III 197. Bravul soldat... își perie uniforma, freacă bumbii. NEGRUZZI, S. I 7. 3. A fricționa, a face masaj. Au luat-o s-o frece cu oțet. CARAGIALE, O. III 46. Pune pe cineva să te frece zdravăn. ȘEZ. II 131. Fierbe lapte-ntr-o căldare De-mi gătește-o scăldătoare, Și mă freacă-ntr-un noroc Cu floare de busuioc. ALECSANDRI, P. P. 113. ♦ (Familiar) A bate. Unde nu mi-l înhață pe lupul de morari cu un par de pe cuptori și mi-l freacă așa de tare încît abia au scăpat. SBIERA, P. 243. Io-l întreb de sănătate, El mă freacă rău pe spate! HODOȘ, P. P. 194. ◊ Expr. (Familiar) A freca (cuiva) ridichea = a lua pe cineva la rost, a bate. Făt-Frumos privea și creștea carnea pe el de mulțumire, cînd vedea că freacă ridichea becisnicului de zăcaș. ISPIRESCU, L. 108. ♦ Fig. A fi prea exigent (și, de obicei, pe nedrept sau ca răzbunare) cu cineva, a-i pretinde prea mult, a-l obliga la sforțări prea mari. O să-l frec să mă țină minte. STANCU, D. 259. O să vă frec de-o să iasă untul din voi. SADOVEANU, M. C. 200.

A FRECÁ frec tranz. 1) (despre obiecte ce vin în contact unul cu altul) A apăsa făcând mișcări. 2) (despre alimente) A amesteca îndelung, apăsând (prefăcând într-o pastă omogenă). 3) A șterge apăsat (pentru a îndepărta murdăria). 4) fam. (corpul) A supune fricțiunii; a fricționa. 5) fig. fam. A supune unui tratament aspru. /<lat. fricare

frecà v. 1. a trece cu un lucru de mai multe ori peste altul apăsând asupra-i, spre a-l șterge sau curăța: a freca o masă cu o perie, a-și freca ochii; 2. a unge cu ceară și a freca spre a-i da lustru: a freca scândurile; 3. a fricționa: l’am frecat cu spirt; 4. fam. a bate: a freca ridichea cuiva; 5. în limba școlărească, a fi riguros cu un elev: m’a frecat la examen. [Lat. FRICARE].

frec, a v. tr. (lat. frĭcáre, it. fregáre, pv. cat. sp. pg. fregar, vfr. frover [azĭ frotter]. V. fricțiune). Frec de maĭ multe orĭ și apesînd un lucru peste altu ca să-l curăț: freacă scîndurile cu această petică udă, freacă cuțitu cu nisip, se freacă la ochĭ de somn. Fac fricțiunĭ, masez: l-a frecat cu spirt. Fig. Prelucrez, șicanez, chinuĭesc, învăț minte: avocatu l-a frecat bine pe acest șarlatan. A freca cuĭva ridichea, a-l șicana, a-l chinui (ostenindu-l, bătîndu-l). Freacă-te (orĭ spală-te) pe cap cu acest lucru, se zice ironic cuĭva cînd n’a reușit la un lucru cu care se lăuda. V. refl. Mă ating puțin în trecere: vapoarele nu s’aŭ cĭocnit, ci numaĭ s’aŭ frecat. Fig. Am contact, maĭ ales dușmănesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

frecá (a ~) vb., ind. prez. 3 freácă

frecá vb., ind. prez. 1 sg. frec, 3 sg. și pl. freácă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FRECÁT adj. v. făcăluit.

FRECAT adj. bătut, făcăluit, sleit, (reg.) rîșnit, zolit. (Fasole ~.)

FRECÁ vb. 1. v. făcălui. 2. v. roade. 3. v. fricționa.

FRECÁ vb. v. atinge, bate, lovi.

FRECA vb. 1. a bate, a făcălui, a slei. (~ fasolea, lintea.) 2. a bate, a glodi, a roade. (Mă ~ pantofii.) 3. a fricționa, a trage. (Îl ~ pe spate.)

freca vb. v. ATINGE. BATE. LOVI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

frecá (fréc, frecát), vb.1. A mișca forțat un corp pe suprafața altui corp. – 2. A șterge, a curăța. – 3. A frecționa. – 4. A bate, a ciomăgi. – 5. A examina, a cerceta, a iscodi. – Mr. frec, fricare, megl. frec, fricari. Lat. frĭcāre (Pușcariu 647; Candrea-Dens., 637; REW 3501; Philippide, II, 643; DAR), cf. alb. fërkoń, it. fregare, fr. frayer, prov., cat., sp., port. fregar. Der. frecător, adj. (care freacă); frecător, s. n. (spălător, chiuvetă); frecătură, s. f. (frecare; loc care poartă urma unei frecări; mustrare, dojană); frecuș, s. n. (frecare; mustrare, dojană); frecăței, s. m. pl. (tăiței; răzuire, radere); frecătoare, s. f. (cîrpă de șters; înv., pieptene, instrument de tortură; în tipografie, rulou care întinde cerneala); frecuciu, s. n. (loc unde peștii își depun icrele); frichini, vb. (vulg., a sîcîi, a deranja, a plictisi); frichineală, s. f. (vulg., frecare; sîcîială).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a freca bastonul / berbunca / mangalu’ / țiparu’ expr. a lenevi, a trândăvi.

a freca buha (ca să faci copii cu pene) expr. (adol.) a lenevi, a trândăvi, a pierde vremea de pomană.

a freca gherțoiul expr. (vulg.) 1. a avea o întâlnire platonică cu o persoană de sex opus. 2. a avea un eșec sexual. 3. a se masturba. 2. a pierde vremea de pomană.

a freca la melodie (pe cineva) expr. a bate la cap (pe cineva), a cicăli (pe cineva).

a freca menta / mangalul / manganul expr. a fi leneș / puturos, a pierde timpul de pomană

a o freca (la rece) expr. (vulg.) v. a freca bastonul.

a-i freca ridichea (cuiva) expr. 1. a bate tare (pe cineva). 2. a critica (pe cineva), a certa aspru (pe cineva).

drum bătut și cur frecat expr. (vulg.) afacere nerezolvată; efort inutil; drum făcut de pomană.

freca, frec I v. t. a excita, a mângâia zonele erogene ale partenerului de sex. II. v. r. a se excita; a se mângâia reciproc.

Intrare: frecat (adj.)
frecat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frecat
  • frecatul
  • frecatu‑
  • freca
  • frecata
plural
  • frecați
  • frecații
  • frecate
  • frecatele
genitiv-dativ singular
  • frecat
  • frecatului
  • frecate
  • frecatei
plural
  • frecați
  • frecaților
  • frecate
  • frecatelor
vocativ singular
plural
Intrare: frecat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frecat
  • frecatul
  • frecatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • frecat
  • frecatului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: freca
verb (VT77)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • freca
  • frecare
  • frecat
  • frecatu‑
  • frecând
  • frecându‑
singular plural
  • frea
  • frecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • frec
(să)
  • frec
  • frecam
  • frecai
  • frecasem
a II-a (tu)
  • freci
(să)
  • freci
  • frecai
  • frecași
  • frecaseși
a III-a (el, ea)
  • frea
(să)
  • frece
  • freca
  • frecă
  • frecase
plural I (noi)
  • frecăm
(să)
  • frecăm
  • frecam
  • frecarăm
  • frecaserăm
  • frecasem
a II-a (voi)
  • frecați
(să)
  • frecați
  • frecați
  • frecarăți
  • frecaserăți
  • frecaseți
a III-a (ei, ele)
  • frea
(să)
  • frece
  • frecau
  • freca
  • frecaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

frecat (adj.)

etimologie:

  • vezi freca
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

frecat (s.n.)

  • 1. Faptul de a (se) freca.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi freca
    surse: DEX '98 DEX '09

freca

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) mișca forțat pe suprafața unui corp cu care este în contact.
    surse: DEX '09 DLRLC 7 exemple
    exemple
    • Apucă un număr de spice, le frecă în palmă. CAMILAR, TEM. 207.
      surse: DLRLC
    • Vitoria oftă și-și frecă domol ochii cu palmele, potrivindu-și broboada. SADOVEANU, B. 117.
      surse: DLRLC
    • Găsește un buștihan putregăios, îl scobește cu ce poate și-i face urdiniș... îl freacă pe dinăuntru cu... buruiene mirositoare și prielnice albinelor. CREANGĂ, P. 238.
      surse: DLRLC
    • Eu cămeșa i-am spălat, Cu sulcină o-am frecat, Și pe flori i-o am uscat. ALECSANDRI, P. P. 374.
      surse: DLRLC
    • Mieii să apropie... frecîndu-se cu lîna cea frumoasă și moale de hainele împăratului. RETEGANUL, P. II 32.
      surse: DLRLC
    • Se frecau la ochi și se uitau în toate părțile. ISPIRESCU, L. 104.
      surse: DLRLC
    • figurat De 20 de ani, de cînd m-am tot frecat de păreții giudecătoriilor. ALECSANDRI, T. 257.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A-și freca mâinile = a-și trece mâinile de mai multe ori una peste cealaltă (pentru a se încălzi sau pentru a-și manifesta bucuria, satisfacția).
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Se duse la geam și privi afară, frecîndu-și încîntat mîinile. C. PETRESCU, C. V. 111.
        surse: DLRLC
      • Deschideți iute, zise Ivan, tropăind și frecîndu-și mîinile. CREANGĂ, P. 309.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie Cât te-ai freca la ochi.
      surse: DLRLC
    • 1.3. reflexiv reciproc figurat A avea legături strânse, a veni în contact apropiat (unul cu altul).
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Romînii dintr-o parte și dintr-alta a Carpaților se frecară unii cu alții, își împărtășiră durerile. BĂLCESCU, O. II 212.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A amesteca îndelung un aliment apăsând cu putere, pentru a obține o masă omogenă și pufoasă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Freacă ouăle cu zahărul.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A șterge un obiect apăsând în toate direcțiile cu un corp aspru sau moale pentru a-i îndepărta murdăria sau pentru a-l face să strălucească.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: curăța lustrui șterge 2 exemple
      exemple
      • Se oferea... să-i frece parchetele. VLAHUȚĂ, O. A. III 197.
        surse: DLRLC
      • Bravul soldat... își perie uniforma, freacă bumbii. NEGRUZZI, S. I 7.
        surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv A face masaj.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: frecționa / fricționa 3 exemple
    exemple
    • Au luat-o s-o frece cu oțet. CARAGIALE, O. III 46.
      surse: DLRLC
    • Pune pe cineva să te frece zdravăn. ȘEZ. II 131.
      surse: DLRLC
    • Fierbe lapte-ntr-o căldare De-mi gătește-o scăldătoare, Și mă freacă-ntr-un noroc Cu floare de busuioc. ALECSANDRI, P. P. 113.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Unde nu mi-l înhață pe lupul de morari cu un par de pe cuptori și mi-l freacă așa de tare încît abia au scăpat. SBIERA, P. 243.
      surse: DLRLC
    • Io-l întreb de sănătate, El mă freacă rău pe spate! HODOȘ, P. P. 194.
      surse: DLRLC
    • 4.1. expresie A freca (cuiva) ridichea = a mustra pe cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bate mustra un exemplu
      exemple
      • Făt-Frumos privea și creștea carnea pe el de mulțumire, cînd vedea că freacă ridichea becisnicului de zăcaș. ISPIRESCU, L. 108.
        surse: DLRLC
    • 4.2. A fi prea exigent, a obliga pe cineva la eforturi prea mari; a examina riguros.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • O să-l frec să mă țină minte. STANCU, D. 259.
        surse: DLRLC
      • O să vă frec de-o să iasă untul din voi. SADOVEANU, M. C. 200.
        surse: DLRLC

etimologie: