opțiuni

2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRAUDÁ, fraudez, vb. I. Tranz. A săvârși o fraudă; a defrauda. [Pr.: fra-u-] – Din fr. frauder, lat. fraudare.

FRAUDÁ, fraudez, vb. I. Tranz. A săvârși o fraudă; a defrauda. [Pr.: fra-u-] – Din fr. frauder, lat. fraudare.

frauda vt [At: DA ms / P: fra-u~ / Pzi: ~dez / E: fr frauder, lat fraudare] A săvârși o fraudă (1) Si: a defrauda.

FRAUDÁ, fraudez, vb. I. Tranz. A defrauda. – Pronunțat: fra-u-.

FRAUDÁ vb. I. tr. A înșela, a fura pe cineva; a defrauda. [Pron. fra-u-. / < fr. frauder, it. fraudare].

FRAUDÁ vb. tr. a comite o fraudă; a defrauda. (< fr. frauder, lat. fraudare)

A FRAUDÁ ~éz tranz. (despre bunuri materiale) A păgubi prin fraudă. [Sil. fra-u-] /<fr. frauder, lat. fraudare

*fraudéz v. tr. (lat. fraudare). Rar. Înșel, frustrez: a frauda vama. V. intr. Comit fraude: a frauda la un examin.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fraudá (a ~) (fra-u-) vb., ind. prez. 3 fraudeáză

fraudá vb. (sil. fra-u-), ind. prez. 1 sg. fraudéz, 3 sg. și pl. fraudeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FRAUDÁ vb. v. defrauda, delapida, sustrage.

frauda vb. v. DEFRAUDA. DELAPIDA. SUSTRAGE.

Intrare: fraudat
fraudat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fraudat
  • fraudatul
  • fraudatu‑
  • fraudată
  • fraudata
plural
  • fraudați
  • fraudații
  • fraudate
  • fraudatele
genitiv-dativ singular
  • fraudat
  • fraudatului
  • fraudate
  • fraudatei
plural
  • fraudați
  • fraudaților
  • fraudate
  • fraudatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: frauda
  • silabație: fra-u-da
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • frauda
  • fraudare
  • fraudat
  • fraudatu‑
  • fraudând
  • fraudându‑
 singular plural
  • fraudează
  • fraudați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fraudez
 (să)
  • fraudez
  • fraudam
  • fraudai
  • fraudasem
a II-a (tu)
  • fraudezi
 (să)
  • fraudezi
  • fraudai
  • fraudași
  • fraudaseși
a III-a (el, ea)
  • fraudează
 (să)
  • fraudeze
  • frauda
  • fraudă
  • fraudase
plural I (noi)
  • fraudăm
 (să)
  • fraudăm
  • fraudam
  • fraudarăm
  • fraudaserăm
  • fraudasem
a II-a (voi)
  • fraudați
 (să)
  • fraudați
  • fraudați
  • fraudarăți
  • fraudaserăți
  • fraudaseți
a III-a (ei, ele)
  • fraudează
 (să)
  • fraudeze
  • fraudau
  • fraudară
  • fraudaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

frauda

etimologie: