opțiuni
  • info

2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRAUDÁRE, fraudări, s. f. Acțiunea de a frauda. [Pr.: fra-u-] – V. frauda.

FRAUDÁRE, fraudări, s. f. Acțiunea de a frauda. [Pr.: fra-u-] – V. frauda.

fraudare sf [At: COD. PEN. R.P.R. 617 / P: fra-u~ / Pl: ~dări / E: frauda] Săvârșire a unei fraude (1) Si: defraudare.

FRAUDÁRE s.f. Acțiunea, faptul de a frauda; înșelare, defraudare. [< frauda].

FRAUDÁ, fraudez, vb. I. Tranz. A săvârși o fraudă; a defrauda. [Pr.: fra-u-] – Din fr. frauder, lat. fraudare.

FRAUDÁ, fraudez, vb. I. Tranz. A săvârși o fraudă; a defrauda. [Pr.: fra-u-] – Din fr. frauder, lat. fraudare.

frauda vt [At: DA ms / P: fra-u~ / Pzi: ~dez / E: fr frauder, lat fraudare] A săvârși o fraudă (1) Si: a defrauda.

FRAUDÁ, fraudez, vb. I. Tranz. A defrauda. – Pronunțat: fra-u-.

FRAUDÁ vb. I. tr. A înșela, a fura pe cineva; a defrauda. [Pron. fra-u-. / < fr. frauder, it. fraudare].

FRAUDÁ vb. tr. a comite o fraudă; a defrauda. (< fr. frauder, lat. fraudare)

A FRAUDÁ ~éz tranz. (despre bunuri materiale) A păgubi prin fraudă. [Sil. fra-u-] /<fr. frauder, lat. fraudare

*fraudéz v. tr. (lat. fraudare). Rar. Înșel, frustrez: a frauda vama. V. intr. Comit fraude: a frauda la un examin.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fraudare (desp. fra-u-) s. f., g.-d. art. fraudării; pl. fraudări

*fraudare (fra-u-) s. f., g.-d. art. fraudării; pl. fraudări

fraudáre s. f., pl. fraudări

frauda (a ~) (desp. fra-u-) vb., ind. prez. 1 sg. fraudez, 3 fraudează; conj. prez. 1 sg. să fraudez, 3 să fraudeze

frauda (a ~) (fra-u-) vb., ind. prez. 3 fraudează

fraudá vb. (sil. fra-u-), ind. prez. 1 sg. fraudéz, 3 sg. și pl. fraudeáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FRAUDÁ vb. v. defrauda, delapida, sustrage.

frauda vb. v. DEFRAUDA. DELAPIDA. SUSTRAGE.

Intrare: fraudare
  • silabație: fra-u- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fraudare
  • fraudarea
plural
  • fraudări
  • fraudările
genitiv-dativ singular
  • fraudări
  • fraudării
plural
  • fraudări
  • fraudărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: frauda
  • silabație: fra-u-da info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • frauda
  • fraudare
  • fraudat
  • fraudatu‑
  • fraudând
  • fraudându‑
 singular plural
  • fraudează
  • fraudați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fraudez
 (să)
  • fraudez
  • fraudam
  • fraudai
  • fraudasem
a II-a (tu)
  • fraudezi
 (să)
  • fraudezi
  • fraudai
  • fraudași
  • fraudaseși
a III-a (el, ea)
  • fraudează
 (să)
  • fraudeze
  • frauda
  • fraudă
  • fraudase
plural I (noi)
  • fraudăm
 (să)
  • fraudăm
  • fraudam
  • fraudarăm
  • fraudaserăm
  • fraudasem
a II-a (voi)
  • fraudați
 (să)
  • fraudați
  • fraudați
  • fraudarăți
  • fraudaserăți
  • fraudaseți
a III-a (ei, ele)
  • fraudează
 (să)
  • fraudeze
  • fraudau
  • fraudară
  • fraudaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fraudare, fraudărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi frauda DEX '09 DEX '98 DN

frauda, fraudezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.