4 definiții pentru frăncușor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRĂNCUȘÓR, frăncușori, s. m. Diminutiv al lui franc1.Franc1 + suf. -ușor.

FRĂNCUȘÓR, frăncușori, s. m. Diminutiv al lui franc1.Franc1 + suf. -ușor.

frăncușor sm [At: CHIRIȚESCU, CONV. LIT. XLII, 449 / Pl: ~i / E: franc1 + -ușor] 1-2 (Șhp) Franc1 (1).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

frăncușór s. m., pl. frăncușóri

frăncușór s. m., pl. frăncușóri

Intrare: frăncușor
frăncușor substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frăncușor
  • frăncușorul
  • frăncușoru‑
plural
  • frăncușori
  • frăncușorii
genitiv-dativ singular
  • frăncușor
  • frăncușorului
plural
  • frăncușori
  • frăncușorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

frăncușor

  • 1. Diminutiv al lui franc.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Franc + sufix -ușor.
    surse: DEX '09 DEX '98