6 definiții pentru frământător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRĂMÂNTĂTÓR, frământătoare, s. n. Mașină pentru frământat aluatul. – Frământa + suf. -ător.

FRĂMÂNTĂTÓR, frământătoare, s. n. Mașină pentru frământat aluatul. – Frământa + suf. -ător.

frământător sn [At: BIBLIA (1688), 200 /I / Pl: ~i, ~oare / E: frământa + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care frământă (1). 3 sn (Trs) Scaun pe care se așază vasul (covata) cu aluat când se frământă pâinea. 4 sn Mașină pentru frământat aluatul.

FRĂMÂNTĂTÓR ~oáre n. Mașină pentru frământarea aluatului. /a frământa + suf. ~tor

FRĂMÎNTĂTÓR, frămîntătoare, s. n. Mașină pentru frămîntat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

frământătór s. n., pl. frământătoáre

frământătór s. n., pl. frământătoáre

Intrare: frământător
frământător substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frământător
  • frământătorul
  • frământătoru‑
plural
  • frământătoare
  • frământătoarele
genitiv-dativ singular
  • frământător
  • frământătorului
plural
  • frământătoare
  • frământătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

frământător

  • 1. Mașină pentru frământat aluatul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Frământa + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09