3 intrări

35 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

frâne sfp [At: DA ms / E: nct] (Med; reg) Erupție pe buze și în jurul gurii.

FRẤNĂ, frâne, s. f. Dispozitiv folosit pentru încetinirea vitezei sau pentru oprirea mișcării unui vehicul. ♦ Fig. Ceea ce ține în loc cursul sau dezvoltarea unui proces în desfășurare, a unei acțiuni, a unui sentiment etc.; piedică, obstacol. – Din fr. frein (după frâne, pl. lui frâu).

FRẤNĂ, frâne, s. f. Dispozitiv folosit pentru încetinirea vitezei sau pentru oprirea mișcării unui vehicul. ♦ Fig. Ceea ce ține în loc cursul sau dezvoltarea unui proces în desfășurare, a unei acțiuni, a unui sentiment etc.; piedică, obstacol. – Din fr. frein (după frâne, pl. lui frâu).

FRÂU, frâie, s. n. Totalitatea curelelor, împreună cu zăbala, care se pun pe capul și în gura unui cal (de călărie) spre a-l supune și a-l putea mâna. ◊ Loc. adj. Fără frâu = neînfrânat, lăsat (prea) liber; dezmățat. ◊ Expr. A-și pune frâu limbii (sau gurii) sau a-și pune frâu la limbă = a vorbi cumpătat, cu prudență; a se reține de la vorbă. A ține (pe cineva) în frâu = a domoli avântul sau pornirile cuiva. A ține (pe cineva) în șapte (sau nouă) frâie = a supraveghea (pe cineva) de aproape, a nu-i lăsa nicio libertate. A da (cuiva sau la ceva) frâu liber (sau slobod) = a lăsa în voie. A pune (în) frâu = a stăvili; a înfrâna, a stăpâni. ♦ Fig. (Cu pl. frâne) Conducere politică. [Pl. și: frâne, (rar) frâuri] – Lat. frenum.

fra sf [At: DN3 / Pl: ~ne / E: fr frana] (Glg) Alunecare de teren în formă de cuib.

frâ1 sf [At: LTR / Pl: ~ne / E: fr frein după frâne, pll frâu] 1 (Teh) Ansamblu de mecanisme folosit pentru a micșora, eventual pentru a anula viteza unor corpuri aflate în mișcare, prin transformarea energiei cinetice a acelor corpuri în altă formă de energie. 2 (Spc) Dispozitiv folosit pentru încetinirea vitezei sau pentru oprirea mișcării unui vehicul. 3 (Fig) Ceea ce ține în loc cursul sau dezvoltarea unui proces în desfășurare, a unei acțiuni, a unui sentiment Si: obstacol, piedică.

frâu sn [At: CORESI, PS. 78 / V: (înv) ~â2 sf (Pl: ~âne) / Pl: ~âie, ~âne, (rar) ~ri / E: ml frenum] 1 Totalitatea curelelor, împreună cu zăbala, care se pun pe capul și în gura unui cal (de călărie) spre a-l supune și spre a-l mâna Cf căpăstru. 2 (Mpl) Hățuri. 3 (Pop; îe) La măgăriță bătrână ~ poleit Se spune despre un lucru nepotrivit. 4 (Atm; pop; îs) ~l limbii Membrană care unește fața inferioară a limbii cu mucoasa gurii Si: (pop) ața limbii. 5-6 (Îljv) Fără ~ (Prea) liber Si: neînfrânat. 7-8 (Îal) (În mod) dezmățat. 9 (Îe) A-și pune ~ limbii (sau gurii) sau a-și pune ~ la limbă A vorbi cumpătat, cu prudență. 10 (Îae) A se reține de la vorbă. 11 (Îe) A ține (pe cineva) în (sau din) ~ A domina pe cineva. 12 (Îae) A domoli avântul sau pornirile cuiva. 13 (Îe) A ține (pe cineva) în șapte (sau nouă) ~âie A supraveghea (pe cineva) de aproape, fără a-i lăsa nici o libertate. 14 (Îe) A slobozi ~l sau a slăbi din ~ A lăsa (mai) liber. 15 (Îe) A da (cuiva sau la ceva) ~ liber (sau slobod) A lăsa în voie. 16 (Îe) A lăsa (pe cineva) în ~l său A lăsa pe cineva să acționeze după bunul plac. 17 (Îe) A pune (în) ~ A stăvili. 18 (Îae) A stăpâni. 19 (Fig; mpl; îf frâne) Putere care se opune acțiunii cuiva sau a ceva. 20 (Fig; mpl; îf frâne) Conducere politică. corectată

FRÂU, frâie, s. n. Totalitatea curelelor, împreună cu zăbala, care se pun pe capul și în gura unui cal (de călărie) spre a-l supune și a-l putea mâna. ◊ Loc. adj. Fără frâu = neînfrânat, lăsat (prea) liber; dezmățat. ◊ Expr. A-și pune frâu limbii (sau gurii) sau a-și pune frâu la limbă = a vorbi cumpătat, cu prudență; a se reține de la vorbă. A ține (pe cineva) în frâu = a domoli avântul sau pornirile cuiva. A ține (pe cineva) în șapte (sau nouă) frâie = a supraveghea (pe cineva) de aproape, a nu-i lăsa nici o libertate. A da (cuiva sau la ceva) frâu liber (sau slobod) = a lăsa în voie. A pune (în) frâu = a stăvili; a înfrâna, a stăpâni. ♦ Fig. (Cu pl. frâne) Conducere politică. [Pl. și: frâne, (rar) frâuri] – Lat. frenum.

FRÎ́NĂ, frîne, s. f. 1. Dispozitiv folosit pentru încetinirea sau pentru oprirea mișcării unui vehicul. Trenul cu patru vagoane intră în gară cu toate frînele strînse. DUMITRIU, N. 98. Vagonul nemaifiind în coadă, frînarul de siguranță îl părăsise, iar locul de la pavilionul de observație, unde e frîna, era acuma gol. CARAGIALE, M. 142. 2. Fig. Ceea ce ține în loc cursul sau dezvoltarea unui proces, a unui sentiment etc.; piedică, obstacol. Acei care nu contribuie la desfășurarea criticii și autocriticii sînt o frînă în calea mersului înainte. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 208.

FRÎU, frîie și frîne, s. n. 1. Totalitatea curelelor care se pun pe capul și în gura unui cal (de călărie) spre a-l putea mîna. Munteanca a bătut în grumazul calului cu capătul frîului și a trecut repede înainte. SADOVEANU, B. 153. Fiul craiului îi și trage atunci cu frîul în cap. CREANGĂ, P. 195. Armăsarii spumega, Frîiele și le mușca. ALECSANDRI, P. P. 168. ◊ Fig. Frînele legii. VLAHUȚĂ, N. 54. Planeții... din frînele luminii și ai soarelui scăpați. EMINESCU, O. I. 133. ◊ Loc. adj. Fără frîu = neînfrînat, necumpătat, lăsat (prea) liber; dezmățat. Aici... oricine știe că veseliile sînt fără frîu. SADOVEANU, O. VII 227. Învrăjbirea fără frîu a oamenilor. VLAHUȚĂ, N. 56. ◊ Expr. A-și pune frîu limbii (sau gurii) = a vorbi cumpănit, a se reține de la vorbă. A ține (pe cineva) în frîu = a stăpîni (pe cineva), a domoli avîntul sau pornirile cuiva. A ține (pe cineva) în șapte (sau în nouă) frîne = a supraveghea (pe cineva) de aproape, a nu-i lăsa (nici o) libertate. Mi-i urît de cin’te ține, Că te ține-n nouă frîne. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 60. A slobozi frîul (sau a slăbi din frîu) = a da (mai multă) libertate. A da (cuiva sau la ceva) frîu (liber sau slobod) = a lăsa în voie. Dăduse frîu slobod închipuirii înfierbîntate. POPA, V. 115. A pune (în) frîu = a stăvili, a opri; a înfrîna, a stăpîni. De-ar fi fost lăsat prin lume Să treci ca orice om de rînd, Ce lesne-ai fi pus frîu durerii Și răzvrătitului tău gînd. VLAHUȚĂ, O. A. 50. 2. Fig. (În forma de pl. frîne) Conducere politică. Popor, ține frînele În puternica-ți mînă. TOMA, C. V. 394. Mîndră e și Clara doamna, azi, cînd frînele puterii Par pe mîini a-i fi lăsate. DAVILA, V. V. 21. – Pl. și: (rar) frîuri (EMINESCU, O. IV 152).

FRÂNĂ s.f. Aparat adaptat la un vehicul pentru a-i micșora viteza sau a-l opri din mers. ♦ (Fig.) Ceea ce oprește, încetinește, îngreuiază o acțiune, un proces etc. [După fr. frein].

FRẤNĂ s. f. dispozitiv adaptat la un vehicul pentru a-i micșora sau opri viteza. ◊ (fig.) ceea ce oprește, încetinește o acțiune, un proces etc. (după fr. frein)

FRÂNĂ ~e f. 1) Dispozitiv pentru micșorarea vitezei sau oprirea unui vehicul. 2) fig. Factor care zădărnicește desfășurarea unui proces sau a unei acțiuni. [G.-D. frânei] /<fr. frein

FRÂU ~ie n. Element de harnașament constând dintr-un complex de curele, care, împreună cu zăbala, se îmbracă pe capul unui cal, servind la conducerea acestuia. ◊ A da cuiva ~ liber a lăsa pe cineva să procedeze după cum îi dictează conștiința. A ține în ~ a) a tempera acțiunile cuiva; b) a împiedica (pe cineva) să se manifeste. /<lat. frenum

frână f. aparat spre a opri îndată mersul unei mașini, unui vagon sau tramvaiu (= fr. frein).

frâu n. 1. curele ce se pun pe capul calului împreună cu lanțul de fier în gură spre a-l mâna; 2. fig. ceeace oprește, ceeace reține: a pune un frâu pasiunilor. [Lat. FRENUM].

*frî́nă f., pl. e (d. frîŭ, frîne, după fr. frein). Opritoare (pedică) la roatele vechiculelor (locomotive, vagoane, automobile, biciclete, trăsurĭ).

frîŭ n., pl. frîurĭ și frîne, ca grîŭ (lat. frênum, it. sp. freno, eng. frain, fr. frein, pv. cat. fre, pg. freo). Curele care se pun în capu caluluĭ cînd trage saŭ eștĭ călare. Frînă, opritoare, pedică. Fig. Frîu legiĭ, autoritatea legiĭ. A pune frîŭ unuĭ lucru, a pune în frîŭ un lucru, a-l înfrîna, a-l opri. Fără frîŭ, impetuos, neoprit: a te răpezi fără frîŭ în luptele politice. V. căpăstru.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

frấnă s. f., g.-d. art. frấnei; pl. frấne

!frâu s. n., art. frấul; pl. frấie

arată toate definițiile

Intrare: frâne
frâne
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: frână
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frâ
  • frâna
plural
  • frâne
  • frânele
genitiv-dativ singular
  • frâne
  • frânei
plural
  • frâne
  • frânelor
vocativ singular
plural
Intrare: frâu
frâu1 (pl. -ie) substantiv neutru
substantiv neutru (N42)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frâu
  • frâul
  • frâu‑
plural
  • frâie
  • frâiele
genitiv-dativ singular
  • frâu
  • frâului
plural
  • frâie
  • frâielor
vocativ singular
plural
frâu2 (pl. -ne) substantiv neutru
substantiv neutru (N45)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frâu
  • frâul
  • frâu‑
plural
  • frâne
  • frânele
genitiv-dativ singular
  • frâu
  • frâului
plural
  • frâne
  • frânelor
vocativ singular
plural
frâu3 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N52)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frâu
  • frâul
  • frâu‑
plural
  • frâuri
  • frâurile
genitiv-dativ singular
  • frâu
  • frâului
plural
  • frâuri
  • frâurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

frână

  • 1. Dispozitiv folosit pentru încetinirea vitezei sau pentru oprirea mișcării unui vehicul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Trenul cu patru vagoane intră în gară cu toate frînele strînse. DUMITRIU, N. 98.
      surse: DLRLC
    • Vagonul nemaifiind în coadă, frînarul de siguranță îl părăsise, iar locul de la pavilionul de observație, unde e frîna, era acuma gol. CARAGIALE, M. 142.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Ceea ce ține în loc cursul sau dezvoltarea unui proces în desfășurare, a unei acțiuni, a unui sentiment etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: obstacol piedică attach_file un exemplu
      exemple
      • Acei care nu contribuie la desfășurarea criticii și autocriticii sînt o frînă în calea mersului înainte. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 208.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • limba franceză frein (după frâne, pluralul lui frâu)
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

frâu

  • 1. Totalitatea curelelor, împreună cu zăbala, care se pun pe capul și în gura unui cal (de călărie) spre a-l supune și a-l putea mâna.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dezghin hăț diminutive: frâuleț attach_file 5 exemple
    exemple
    • Munteanca a bătut în grumazul calului cu capătul frîului și a trecut repede înainte. SADOVEANU, B. 153.
      surse: DLRLC
    • Fiul craiului îi și trage atunci cu frîul în cap. CREANGĂ, P. 195.
      surse: DLRLC
    • Armăsarii spumega, Frîiele și le mușca. ALECSANDRI, P. P. 168.
      surse: DLRLC
    • figurat FrÎnele legii. VLAHUȚĂ, N. 54.
      surse: DLRLC
    • figurat Planeții... din frînele luminii și ai soarelui scăpați. EMINESCU, O. I. 133.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adjectivală Fără frâu = lăsat (prea) liber.
      exemple
      • Aici... oricine știe că veseliile sînt fără frîu. SADOVEANU, O. VII 227.
        surse: DLRLC
      • Învrăjbirea fără frîu a oamenilor. VLAHUȚĂ, N. 56.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A-și pune frâu limbii (sau gurii) sau a-și pune frâu la limbă = a vorbi cumpătat, cu prudență; a se reține de la vorbă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. expresie A ține (pe cineva) în frâu = a domoli avântul sau pornirile cuiva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: domoli
    • 1.4. expresie A ține (pe cineva) în șapte (sau nouă) frâie = a supraveghea (pe cineva) de aproape, a nu-i lăsa nicio libertate.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: supraveghea attach_file un exemplu
      exemple
      • Mi-i urît de cin’te ține, Că te ține-n nouă frîne. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 60.
        surse: DLRLC
    • 1.5. expresie A slobozi frâul (sau a slăbi din frâu) = a da (mai multă) libertate.
      surse: DLRLC
    • 1.6. expresie A da (cuiva sau la ceva) frâu liber (sau slobod) = a lăsa în voie.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Dăduse frîu slobod închipuirii înfierbîntate. POPA, V. 115.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • De-ar fi fost lăsat prin lume Să treci ca orice om de rînd, Ce lesne-ai fi pus frîu durerii Și răzvrătitului tău gînd. VLAHUȚĂ, O. A. 50.
        surse: DLRLC
    • 1.8. figurat Conducere politică.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Popor, ține frînele În puternica-ți mînă. TOMA, C. V. 394.
        surse: DLRLC
      • Mîndră e și Clara doamna, azi, cînd frînele puterii Par pe mîini a-i fi lăsate. DAVILA, V. V. 21.
        surse: DLRLC
      • comentariu figurat Cu plural frâne.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: