10 definiții pentru frânar
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FRÂNAR, frânari, s. m. Muncitor la căile ferate însărcinat cu manevrarea frânei de mână. – Frână + suf. -ar.
FRÂNAR, frânari, s. m. Muncitor la căile ferate însărcinat cu manevrarea frânei de mână. – Frână + suf. -ar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de zaraza_joe
- acțiuni
frânar sm [At: CARAGIALE, M. 142 / Pl: ~i / E: frână + -ar] Muncitor la căile ferate însărcinat cu manevrarea frânei de mână.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FRÂNAR ~i m. Feroviar specializat în manevrarea frânelor. /frână + suf. ~ar
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
frânar m. cel însărcinat cu manevrarea frânelor la trenurile căilor ferate.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FRÎNAR, frînari, s. m. Muncitor la căile ferate, însărcinat cu manevrarea frînei. Un frînar, negru de cărbune, cu un felinar mic aprins... trecu prin vagon. DUMITRIU, B. F. 8. Afară se auzi o locomotivă manevrînd, fluierul frînarilor, ciocnirea tampoanelor. C. PETRESCU, A. 454.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
frînár m. Om însărcinat cu strîngerea frînelor vagoanelor la căile ferate.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
frânar s. m., pl. frânari
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
frânar s. m., pl. frânari
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
frânar s. m., pl. frânari
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
Pulică Frânaru’ (de la coada trenului) expr. 1. v. pulică (1). 2. persoană situată pe treapta cea mai de jos a ierarhiei dintr-un grup / dintr-o comunitate, individ neînsemnat.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
frânar, frânarisubstantiv masculin
- 1. Muncitor la căile ferate însărcinat cu manevrarea frânei de mână. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Un frînar, negru de cărbune, cu un felinar mic aprins... trecu prin vagon. DUMITRIU, B. F. 8. DLRLC
- Afară se auzi o locomotivă manevrînd, fluierul frînarilor, ciocnirea tampoanelor. C. PETRESCU, A. 454. DLRLC
-
etimologie:
- Frână + sufix -ar. DEX '98 DEX '09