Definiția cu ID-ul 497896:

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

frățîn (-ni), s. m. – Frate. – Var. frățîne, frăține. Lat. frāternus, cu aceeași pierdere a lui r, prin disimilare, ca în frātremfrate. Este mai puțin probabilă der. analogică ca în tătîne (DAR). Se folosește mai ales la pl. și urmat de un posesiv; sing. frățîne este analogic, format pe baza lui frate. Pentru folosirea lui ca s., cf. fr. ton fraternel.