forjare sf [At: IOANOVICI, TEHN. 110 / Pl: ~jări / E: forja] Prelucrare a unui metal sau a unui aliaj prin deformare plastică, la cald sau la rece, cu ajutorul unui ciocan sau al unei prese.

forjărie sf [At: IOANOVICI, TEFIN. 14 / V: ~jer~ / Pl: ~ii / E: forjă + -ărie cf fr forgerie] 1 Atelier în care se execută operații de forjare, prin deformare plastică, la cald sau la rece Si: forjă (4). 2 (Înv; îf forjerie) Arta de a forja. 3 (Înv; îf forjerie) Industria metalelor forjate.

forjerie sf vz forjărie

FORJARE, forjări, s. f. Acțiunea de a forja. Forjarea oțelului se face la cald sau la rece.

FORJERIE, forjerii, s. f. Atelier în care se forjează.

FORJARE s.f. Acțiunea de a forja (1) [în DN] și rezultatul ei; prelucrare la forjă a metalelor. [< forja].

FORJERIE s.f. Atelier în care se forjează. [Gen. -iei. / < forjă + -erie].

FORJĂRIE s. f. atelier în care se forjează; forjă (2). (< forjă + -erie)

FORJĂRIE ~i f. Atelier unde se forjează. [Art. forjăria; G.-D. forjăriei, Sil. -ri-e] /forjă + suf. ~ărie

forjare s. f., g.-d. art. forjării; pl. forjări

forjărie (rar) s. f., art. forjăria, g.-d. art. forjăriei; pl. forjării, art. forjăriile (desp. -ri-i-)

forjare s. f., g.-d. art. forjării; pl. forjări

forjărie (rar) s. f., art. forjăria, g.-d. art. forjăriei; pl. forjării, art. forjăriile

forjare s. f., g.-d. art. forjării; pl. forjări

forjărie s. f., art. forjăria, g.-d. art. forjăriei; pl. forjării, art. forjăriile

FORJERIE s. forjă. (Uzina are o ~.)

FORJERIE s. forjă. (Uzina are o ~.)