FORFOTI, forfotesc, vb. IV. Intranz. 1. A umbla de colo până colo grăbit, iute; a foi², a furnica, a roi, a mișuna, a forfăi. 2. A fierbe cu zgomot înăbușit; a clocoti încet, potolit. – Formație onomatopeică.

forfoli v vz forfoti

FORFOTI, forfotesc, vb. IV. Intranz. 1. A umbla de colo până colo grăbit, iute; a foi, a furnica, a roi, a mișuna, a forfăi. 2. A fierbe cu zgomot înăbușit; a clocoti încet, potolit. – Formație onomatopeică.

FORFOTI, forfotesc, vb. IV. Intranz. 1. A umbla de colo pînă colo grăbit, iute; a foi, a furnica, a mișuna, a roi. Sute de muncitori și muncitoare forfotesc, se amestecă cu motoarele, cu roțile uriașe, înfrățindu-se. SAHIA, N. 29. Forfotesc iscoade multe Ca să afle, să scornească: Cine-s prea ciudații oaspeți De la crîșma-mpărătească? IOSIF, V. 80. Cînd am ieșit în stradă, felinarele erau aprinse și lume multă forfotea în toate părțile. VLAHUȚĂ, O. A. 255. 2. A fierbe cu zgomot înăbușit, a clocoti încet, potolit. Bătrînele... mocoșeau asupra unui ceaun mare, unde forfotea mămăliga de praznic. CAMILAR, N. I 209. Pe vatră sfîrîia, într-un hîrb de ceaun, friptura de purcel. Mămăliguța forfotea alături. SADOVEANU, O. I 351. Scrobul cu smîntînă... mai forfotește încetișor pe lîngă buza tigăii. VLAHUȚĂ, O. A. 97. ◊ Fig. Clăbuci ca deasupra unui uncrop forfoteau ridicîndu-se, tulburi și nisipoase, valuri se ridicau. ANGHEL, PR. 72. Apele umflate forfoteau și veneau spumegînd pe lăptoc, făcînd să duduie roata. ANGHEL-IOSIF, C. L. 29.

A FORFOTI pers. 3 ~ește intranz. 1) (despre ființe) A se mișca grăbit și haotic fără întrerupere; a foi; a fojgăi; a furnica; a mișuna; a roi; a viermui; a foșni. 2) A fierbe încet, producând zgomote înăbușite; a clocoti potolit. 3) (despre ape) A se agita cu zgomot. /Onomat.

forfotì v. 1. a clocoti: ceaunul forfotia pe pirostrii; 2. a merge de colo până colo: acolo toată lumea forfotia în sus și în jos CAR.; 3. a se agita într’una: țărăiau și forfotiau gângăniile CAR.; 4. (Banat) a flecări. [Onomatopee].

forfotésc v. intr. (d. forfot). Clocotesc, ferb, vorbind de un lichid maĭ gros, ca atuncĭ cînd puĭ în apă făină ca să facĭ mămăligă. V. intr. Fig. Umblu forfota. V. tr. Mozolesc.

forfoti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. forfotesc, 3 sg. forfotește, imperf. 1 forfoteam; conj. prez. 1 sg. să forfotesc, 3 să forfotească

forfoti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. forfotesc, imperf. 3 sg. forfotea; conj. prez. 3 să forfotească

forfoti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. forfotesc, imperf. 3 sg. forfotea; conj. prez. 3 sg. și pl. forfotească

FORFOTI vb. a se agita, a colcăi, a (se) foi, a se frământa, a furnica, a mișui, a mișuna, a roi, a viermui, (pop.) a bâjbâi, (înv. și reg.) a jimi, (reg.) a fojgăi, a vâșca, (prin Transilv.) a șovârca, (Olt.) a se vărzui, (Ban.) a vermeti, (fam.) a se fâțâi, a se vânzoli. (Lumea ~ pe străzi.)

FORFOTI vb. a se agita, a colcăi, a (se) foi, a se frămînta, a furnica, a mișui, a mișuna, a roi, a viermui, (pop.) a bîjbîi, (înv. și reg.) a jimi, (reg.) a fojgăi, a vîșca, (prin Transilv.) a șovîrca, (Olt.) a se vărzui, (Ban.) a vermeti, (fam.) a se fîțîi, a se vînzoli. (Lumea ~ pe străzi.)