2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

forcoti vi [At: HEM 1648/28 / Pzi: 3 ~tește, (rar) forcotă / E: fo] 1 A produce zgomotul caracteristic care se aude când un obiect înfierbântat vine în contact cu apa. 2 A fierbe cu zgomot. 3 A produce sunetul caracteristic ariciului Cf a forcăi.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

forcotí pers. 3 sg. forcotéște, vb. IV (reg.) 1. (despre fierul încins aruncat în apă) a fâsâi, a sfârâi. 2. (depre arici) a forcăi.

forcotí, vb. intranz. – (reg.) A fierbe (Grad, 2000); a sfârâi. – Formă onomatopeică (MDA).

Intrare: forcotire
forcotire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • forcotire
  • forcotirea
plural
  • forcotiri
  • forcotirile
genitiv-dativ singular
  • forcotiri
  • forcotirii
plural
  • forcotiri
  • forcotirilor
vocativ singular
plural
Intrare: forcoti
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • forcoti
  • forcotire
  • forcotit
  • forcotitu‑
  • forcotind
  • forcotindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • forcotește
(să)
  • forcotească
  • forcotea
  • forcoti
  • forcotise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • forcotesc
(să)
  • forcotească
  • forcoteau
  • forcoti
  • forcotiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)