FONT, fonturi, s. n. Caracter grafic utilizat în scrierea cu ajutorul calculatorului; set de caractere (cifre, litere, simboluri) conceput în același stil grafic. – Din engl. font.

font (set de litere) s. n., pl. fonturi

*font (set de litere) s. n., pl. fonturi

font s. n., pl. fonturi

font, fonturi, s.n. – (reg.) 1. Unitate de măsură pentru cereale echivalent cu ½ kg (ALRRM, 1971: 419; Săpânța). 2. Cântar (ALRRM, 1973; Bârsana, Mara, Giulești). 3. Greutate de ½ kg utilizată la cântărirea cerealelor: „Fiarele-s de un fontuț / Le-a purta mândru răruț” (Bârlea, 1924, II: 60). ♦ (onom.) Font, Fonta, Fontu, nume de familie (289 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Var. a lui funt (< germ. Pfund „livră”) (Scriban; Țurcanu, 2005), magh. font, pol. funt (< lat. pondus „greutate la cântar”) (Scriban).

font, -uri, s.n. – 1. Unitate de măsură pentru cereale echivalent cu 1/2 kg (ALR 1971: 419; Săpânța). 2. Cântar (ALR 1973; Bârsana, Mara, Giulești). 3. Greutate de 1/2 kg utilizată la cântărirea cerealelor: „Fiarele-s de un fontuț / Le-a purta mândru răruț” (Bârlea 1924 II: 60). – Din germ. Pfund „livră”(Țurcanu 2005).

FONT (< fr.) s. n. Totalitatea informațiilor privind înălțimea, lățimea, corpul, apropierea etc. unui set de caractere aflate într-un fișier de disc, în memoria sau într-un dispozitiv (cartuș) atașat imprimantei (f. Times Roman, f. Wingdings etc.).